ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2368/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1694 din 20

decembrie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondată, cererea formulată de revizuientul S.R. privind revizuirea sentinței

penale nr. 1048 din 2 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția

a II-a penală.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin cererea formulată, condamnatul

S.R. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 1048 din 2 septembrie 2004

pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, prin care a fost

condamnat, la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

211 alin. (2) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În motivarea cererii, revizuientul a

susținut că atât în cursul urmăririi penale cât și a cercetării judecătorești

nu au rezultat probe de vinovăție, el fiind victima unei înscenări.

S-a mai reținut că susținerile

invocate sunt nefondate și nu se regăsesc în cele înserate de legiuitor în

dispozițiile art. 394 C. proc. pen.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 85/ A

din 2 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient,

împotriva sentinței penale nr. 1048 din 2 septembrie 2004 a Tribunalului București,

secția a II-a penală.

Împotriva sus-menționatei decizii a

declarat recurs revizuientul S.R., reiterând motivele invocate în fond și apel.

Recursul este nefondat.

Analizând decizia atacată, Curtea

constată că S.R. a fost condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin.

(2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., prin

sentința penală nr. 1048 din 2 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3962/2005

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Potrivit dispozițiilor art. 394 C.

proc. pen., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă poate fi cerută în unul

din cazurile expres și limitativ la alin. (1) lit. a) – e) din text.

Or, revizuientul nu se încadrează cu

motivele invocate în nici unul din aceste cazuri, prin solicitarea formulată

tinzând, de fapt, la reexaminarea hotărârilor pronunțate în cauză.

Pe de altă parte, pe calea

revizuirii nu se poate extinde probatoriul și nici nu se pot reanaliza probele

deja administrate și verificate de instanțele anterioare, în căile de atac

ordinare, așa încât cererea de revizuire a fost corect respinsă, ca nefondată,

de instanța de apel.

Ca atare, conform dispozițiilor art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins,

ca nefondat, menținându-se hotărârile atacate ca fiind legale.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuientul S.R. împotriva deciziei penale nr. 85/ A din 2

februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurentul revizuient la

plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40

RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 aprilie 2006.