ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1608/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

1438 din 16 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a

penală, s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de

condamnatul D.G.L. împotriva sentinței penale nr. 555 din 6 iunie 2002 a

Tribunalului București, secția a II-a penală.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la

13 septembrie 2004, petiționarul condamnat a solicitat revizuirea sentinței

penale sus-arătate prin care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 14

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 2 alin.

(2), art. 4 și art. 5 din Legea nr. 143/2000, invocând dispozițiile art. 394

lit. a) C. proc. pen.

Tribunalul, analizând

cererea condamnatului, a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada existenței

unor fapte și împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei, în realitate nemulțumirea revizuientului vizând cuantumul

pedepsei aplicate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul D.G.L., învederând faptul că pedeapsa ce i-a fost

aplicată este prea mare.

Prin decizia penală nr. 986

din 20 decembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală pentru

cauze cu minori și familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

revizuient.

În considerentele deciziei,

Curtea a apreciat să soluția tribunalului este temeinică și legală, deoarece

motivul invocat de revizuient nu face parte din categoria celor prevăzute de

art. 394 C. proc. pen.

Nemulțumit de soluția

instanței de apel, revizuientul a atacat-o cu recurs, susținând că instanța

care a dispus condamnarea sa nu a analizat suficient probele existente la

dosar, pronunțând astfel o pedeapsă prea aspră.

Recursul este nefondat

pentru considerentele ce se vor fi arătate mai jos.

În conformitate cu dispozițiile

art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte

sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei,

când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie

mincinoasă, un înscris care a servit ca temei al hotărârii de condamnare a fost

declarat fals, când un membru al completului de judecată, procurorul ori

persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiunea în

legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, sau când mai multe hotărâri nu se

pot concilia.

În speță, motivele susținute

de condamnat în revizuire nu se încadrează în prevederile legale menționate.

Așa fiind, Înalta Curte

constată că soluțiile de respingere a cererii de revizuire pronunțate de instanțe

sunt temeinice și legale, astfel că recursul va fi respins ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul D.G.L. împotriva deciziei penale nr. 986/ A

din 20 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și familie.

Obligă recurentul condamnat

revizuient la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 martie 2005.