ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1608/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1438 din 16 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul D.G.L. împotriva sentinței penale nr. 555 din 6 iunie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată la 13 septembrie 2004, petiționarul condamnat a solicitat revizuirea sentinței penale sus-arătate prin care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 14 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 2 alin. (2), art. 4 și art. 5 din Legea nr. 143/2000, invocând dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc.

pen. Tribunalul, analizând cererea condamnatului, a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor fapte și împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, în realitate nemulțumirea revizuientului vizând cuantumul pedepsei aplicate. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul D.G.L., învederând faptul că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare. Prin decizia penală nr. 986 din 20 decembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală pentru cauze cu minori și familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient. În considerentele deciziei, Curtea a apreciat să soluția tribunalului este temeinică și legală, deoarece motivul invocat de revizuient nu face parte din categoria celor prevăzute de art. 394 C. proc.

pen. Nemulțumit de soluția instanței de apel, revizuientul a atacat-o cu recurs, susținând că instanța care a dispus condamnarea sa nu a analizat suficient probele existente la dosar, pronunțând astfel o pedeapsă prea aspră. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor fi arătate mai jos. În conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, un înscris care a servit ca temei al hotărârii de condamnare a fost declarat fals, când un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiunea în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, sau când mai multe hotărâri nu se pot concilia.

În speță, motivele susținute de condamnat în revizuire nu se încadrează în prevederile legale menționate. Așa fiind, Înalta Curte constată că soluțiile de respingere a cererii de revizuire pronunțate de instanțe sunt temeinice și legale, astfel că recursul va fi respins ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.G.L. împotriva deciziei penale nr. 986/ A din 20 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă recurentul condamnat revizuient la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 martie 2005.