ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4795/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 713 din 25 mai 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 248 din 13 martie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5078/2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, formulată de condamnatul N.C. ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: N.C. a fost condamnat la o pedeapsă de 14 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., prin sentința nr. 248/2003 a Tribunalului București, secția I penală, a cărei revizuire s-a solicitat pe motiv că a fost lipsit de apărare, că este nevinovat, că martorii solicitați nu au fost audiați de către instanță și că prima declarație luată de poliție i-a fost dictată.

S-a mai reținut că cererea formulată de condamnat nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute expres și limitativ de lege pentru admisibilitatea cererii, ci vizează chiar fondul cauzei, pe cale de consecință fiind respinsă ca inadmisibilă. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 456 din 17 iunie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat. Împotriva acestor hotărâri, revizuientul a declarat recurs, iar față de motivele invocate în cererea inițială și reiterate în apel, a solicitat admiterea recursului. Recursul este nefondat. Pentru ca o cerere de revizuire bazată pe dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., să poată fi admisă este necesară îndeplinirea a două condiții; să se fi descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și, pe baza acelor fapte sau împrejurări să se poată dovedi netemeinicia hotărârii.

Or, revizuientul nu invocă nici o faptă sau împrejurare nouă, care să nu fi fost examinată de instanță, ci, vizând fondul cauzei, face referire la analiza cererilor de probe formulate, aspect ce a putut fi analizat cu ocazia soluționării căilor de atac. Prin solicitarea formulată de condamnat se tinde la reexaminarea hotărârilor pronunțate în cauză, așa încât cererea de revizuire a fost corect respinsă ca nefondată de instanța de apel. În consecință, conform dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins, ca nefondat, menținându-se hotărârile atacate ca fiind legale. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul N.C. împotriva deciziei penale nr. 456 din 17 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurentul revizuient să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 septembrie 2004.