ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4795/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 713 din 25

mai 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă

cererea de revizuire a sentinței penale nr. 248 din 13 martie 2003 a

Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin decizia penală

nr. 5078/2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, formulată de

condamnatul N.C. ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

N.C. a fost condamnat la o pedeapsă

de 14 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., prin sentința nr. 248/2003 a

Tribunalului București, secția I penală, a cărei revizuire s-a solicitat pe

motiv că a fost lipsit de apărare, că este nevinovat, că martorii solicitați nu

au fost audiați de către instanță și că prima declarație luată de poliție i-a

fost dictată.

S-a mai reținut că cererea formulată

de condamnat nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute expres și

limitativ de lege pentru admisibilitatea cererii, ci vizează chiar fondul

cauzei, pe cale de consecință fiind respinsă ca inadmisibilă.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia nr. 456 din 17 iunie 2004, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de condamnat.

Împotriva acestor hotărâri,

revizuientul a declarat recurs, iar față de motivele invocate în cererea

inițială și reiterate în apel, a solicitat admiterea recursului.

Recursul este nefondat.

Pentru ca o cerere de revizuire

bazată pe dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., să poată fi admisă este

necesară îndeplinirea a două condiții; să se fi descoperit fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și, pe

baza acelor fapte sau împrejurări să se poată dovedi netemeinicia hotărârii.

Or, revizuientul nu invocă nici o

faptă sau împrejurare nouă, care să nu fi fost examinată de instanță, ci,

vizând fondul cauzei, face referire la analiza cererilor de probe formulate,

aspect ce a putut fi analizat cu ocazia soluționării căilor de atac.

Prin solicitarea formulată de

condamnat se tinde la reexaminarea hotărârilor pronunțate în cauză, așa încât

cererea de revizuire a fost corect respinsă ca nefondată de instanța de apel.

În consecință, conform dispozițiilor

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi

respins, ca nefondat, menținându-se hotărârile atacate ca fiind legale.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuientul N.C. împotriva deciziei penale nr. 456 din 17 iunie

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurentul revizuient să

plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 septembrie 2004.