ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3132/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Condamnatul V.N. a formulat cerere de revizuire a sentinței penale nr. 741 din 14 noiembrie 2000, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 383 din 3 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, prin care i s-a majorat pedeapsa de la 17 ani închisoare la 23 ani de închisoare. În motivarea acesteia, condamnatul a invocat greșita apreciere a materialului probator administrat, care a dus la condamnarea sa ca autor al faptei. Totodată, a mai solicitat audierea a doi martori, în raport de dispozițiile cărora situația de fapt reținută în actul de inculpare se va schimba.

Prin sentința penală nr. 194/ F din 17 februarie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins, cererea ca inadmisibilă, reținând că nu s-au invocat fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanță la momentul judecării cauzei ci critici asupra modului de interpretare a materialului probator administrat. Împotriva acestei sentințe condamnatul a formulat apel, invocând necesitatea audierii a mai multor martori, apreciind că situația de fapt a fost greșit reținută. Prin decizia penală nr. 194/ A din 16 martie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a respins, ca nefondat, apelul. Și împotriva acestei decizii pronunțată de instanța de control judiciar condamnatul a formulat recurs, susținând oral aceeași apărare, respectiv audierea unor martori pe situația de fapt.

Recursul este nefondat. Curtea, examinând hotărârea atacată pe baza materialului probator administrat în cauză cât și în raport de critica formulată, constată nefondat recursul. Criticile formulate de condamnat vizează hotărârea de condamnare, critici care puteau fi analizate în cadrul soluționării căilor ordinare de atac. Cum motivele invocate de revizuient nu se înscriu în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., recursul formulat este nefondat. Ca atare, Curtea, în temeiul prevederilor art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuient. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul V.N. împotriva deciziei penale nr. 194/ A din 16 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă pe recurentul revizuient la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 mai 2005.