ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4782/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 700

din 13 mai 2005 a Tribunalului București, secția a II–a penală, a fost respinsă,

ca neîntemeiată, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 325 din 23 iunie

1999, pronunțată de aceeași instanță rămasă definitivă prin neapelare,

formulată de condamnatul D.C.

Instanța de fond a reținut

că revizuientul a fost condamnat, la 13 ani închisoare, pentru comiterea

infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.

D.C. a susținut în cererea

de revizuire că ulterior condamnării sale prin O.U.G. nr. 207/2000, astfel cum

a fost aprobată prin Legea nr. 456/2001, a fost majorat cuantumului

prejudiciului, pentru a se reține că o infracțiune are consecințe deosebit de

grave, prevăzută de art. 146 C. pen., la peste 2.000.000.000 lei, astfel că în

cauză nu se mai pot reține prevederile alin. (5) din art. 215 C. pen.,

prejudiciul cauzat de el fiind sub 1.000.000.000 lei, și se impune reducerea

pedepsei aplicate.

Tribunalul a apreciat că în

cauză nu sunt incidente, prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.,

în sensul că modificarea cuantumului prejudiciului prevăzut de art. 146 C.

pen., nu reprezintă împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanță la

soluționarea procesului și nu se poate dispune reducerea pedepsei aplicate

condamnatului ca urmare a revizuirii sentinței primei instanțe.

Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 491

din 15 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat cu

motivarea că reducerea pedepsei aplicate nu se circumscrie nici unuia dintre

cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Decizia a fost atacată cu

recurs de revizuientul D.C. care a susținut același motiv invocat în apel, că

pedeapsa aplicată este prea aspră.

Recursul este nefondat.

Hotărârile judecătorești

definitive pot fi supuse revizuirii numai pentru cazurile de revizuire

prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Atât instanța de fond cât și

cea de apel au reținut corect că motivul de revizuire invocat de condamnat și

anume reducerea pedepsei de 13 ani închisoare la care a fost condamnat prin

sentința penală nr. 325 din 23 iunie 1999, pronunțată de Tribunalul București, secția

a II-a penală, rămasă definitivă prin neapelare, nu se regăsește printre cele

strict și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Pe calea unei contestații la

executare împotriva aceleiași hotărâri, prin sentința penală nr. 1040 din 31

octombrie 2003, a Tribunalului București, secția a I penală, în baza art. 458 C.

proc. pen., coroborat cu art. 14 C. pen., pedeapsa a fost redusă la 12 ani

închisoare.

În consecință, întrucât în

cauză nu este incident nici unul dintre motivele de revizuire prevăzute de art.

394 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul D.C.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul urmează să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul condamnat D.C. împotriva deciziei penale nr. 491/

A din 15 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie.

Obligă recurentul revizuient

condamnat să plătească suma de 80 lei (800.000 lei) cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând

onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 august 2005.