ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4575/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București,

secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, având pe rol

soluționarea apelului declarat de inculpatul D.C.A. împotriva sentinței penale

nr. 640 din 4 mai 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a

penală, la termenul din 14 iulie 2005, a pus în discuție printre altele,

menținerea stării de arest a inculpatului.

Prin încheierea pronunțată

la aceeași dată în dosarul nr. 1935/2005, Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și familie a fixat termen de judecare a

apelului la 11 august 2005, iar în temeiul art. 300

2

raportat la

art. 160

b

C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului

apreciind că temeiurile ce au determinat arestarea inițială a inculpatului

impun în continuare privarea sa de libertate.

Fiind nemulțumit de soluția

pronunțată, inculpatul D.C.A., în termen legal a formulat recurs solicitând

casarea încheierii atacate și, pe fond, punerea sa de îndată în libertate.

Verificând încheierea

recurată potrivit dispozițiilor art. 385

14

C. proc. pen., pe baza

lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că

recursul este nefondat.

Așa cum o relevă actele

dosarului, prin sentința penală nr. 640 din 4 mai 2005, Tribunalul București,

secția a II-a penală, l-a condamnat pe inculpatul D.C.A., în baza art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 la o pedeapsă de 6 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de 4 ani, deducându-i perioada arestării preventive de la 6

decembrie 2004 la zi.

Întrucât în speță sunt

întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen.,

respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este

închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a

inculpatului ar putea trezi opiniei publice cu potrivnic sentiment de

insecuritate socială ce rezultă din însăși natura și gravitatea faptei dedusă

judecății, dar și din urmarea produsă, se constată că instanța de apel a

apreciat just și corect atunci când a conchis că temeiurile ce au determinat

arestarea preventivă a inculpatului nu s-au schimbat și deci se impun în

continuare privarea de libertate a acestuia.

Pentru considerentele

arătate, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Curtea va respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat, menținând ca

legală și temeinică încheierea atacată.

În baza art. 193 alin. (2)

C. proc. pen., secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție urmează

să-l oblige pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

inclusiv a onorariului apărătorului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul D.C.A. împotriva încheierii din 14 iulie 2005 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, pronunțată în dosarul nr. 1935/2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 80 lei noi (800.000 lei vechi), cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat din care, suma de 20 lei noi (200.000 lei vechi),

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 iulie 2005.