ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 518/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 125

din 13 mai 2004, Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpatul D.C., pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2)

lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., la

pedeapsa de un an închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen., constatându-se că prejudiciul cauzat părții vătămate a fost

acoperit prin restituirea medalionului.

S-a confiscat de la inculpat

suma de 1.200.000 lei reprezentând contravaloarea lănțișorului sustras și care

nu a fost recuperat.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile D.D. suma de 400.000 lei, reprezentând prețul achitat

acestuia pentru medalion.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

În ziua de 19 iulie 2003, în

jurul orelor 9,00, inculpatul D.C. a observat-o pe partea vătămară I.M. (71

ani) într-o stație de autobuz de pe str. Traian Vuia din municipiul Suceava, pe

care a acostat-o și, profitând de neatenția ei, i-a sustras prin smulgere

lănțișorul din aur cu medalion, pe care-l purta la gât.

În aceeași zi, după

sustragerea bijuteriei, inculpatul s-a deplasat în Piața Agroalimentară din

oraș, oferind spre vânzare medalionul sustras martorei D.D., și în prezenta

martorului D.M. a primit prețul de 400.000 lei.

Pe parcursul urmăririi

penale, organele de poliție cu identificat medalionul pe care l-au restituit

părții vătămate.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, inculpatul a formulat apel, solicitând, prin apărătorul ales,

schimbarea încadrării juridice a faptei din tâlhărie în furt, reducerea

pedepsei sub minimul prevăzut de lege și aplicarea art. 81 C. pen., referitor

la suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Prin decizia nr. 242 din 23

august 2004, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat împotriva sentinței penale nr. 125 din 13 mai 2004 a Tribunalului

Suceava.

Reiterând motivele,

inculpatul D.C. a formulat recurs împotriva deciziei sus-arătate.

Verificând hotărârile

atacate în raport de criticile invocate, cât și din oficiu, în limitele

prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi dezvoltate

mai jos.

Instanțele au stabilit în

mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în deplină concordanță

cu probele administrate în cauză și au încadrat corespunzător din punct de

vedere juridic infracțiunea comisă.

Tâlhăria este o infracțiune

complexă, aceasta reflectându-se în elementul său material care se realizează

prin acțiunea de furt (principală) și prin acțiunea de violență, de amenințare

sau de constrângere (adiacentă).

Pe cale de consecință, fapta

inculpatului de a smulge violent și pe neașteptate un lănțișor de la gâtul

părții vătămate constituie infracțiunea de tâlhărie și nu cea de furt, deoarece

prin acțiunea respectivă s-a adus o atingere unor relații sociale care formează

obiectul juridic special adiacent al infracțiunii de tâlhărie, realizându-se

violența specifică acestei infracțiuni.

În atare situație, primul

motiv de recurs fiind nefondat, nu poate fi primit.

Cât privește

individualizarea pedepsei se constată că în cauză au fost avute în vedere toate

criteriile prevăzute de art. 52 și art. 72 C. pen., ținându-se seama atât de

pericolul social concret al faptei săvârșite cât și de date ce caracterizează

persoana inculpatului, criterii care exclud posibilitatea reducerii și mai mult

a pedepsei aplicate.

De altfel, tribunalul a

reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74

lit. a) C. pen., și l-a condamnat la o pedeapsă de un an închisoare, sub

minimul prevăzut de lege.

Având în vedere că pentru

infracțiunea de tâlhărie săvârșită de inculpat legea prevede o pedeapsă cu

închisoare de la 3 la 18 ani, iar potrivit art. 81 alin. (3) C. pen.,

„suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul

infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai

mare de 15 ani, în cauză nu se poate face aplicarea dispozițiilor art. 81 alin.

(1) C. pen.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de

inculpat.

Văzând și dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva deciziei penale nr.

242 din 23 august 2004 a Curții de Apel Suceava.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 ianuarie 2005.