ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1265/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, sub nr. 1200/2004, reclamantul R.A. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtă Casa Județeană de Pensii Mehedinți, să-i fie acordate drepturile ce i se

cuvin pe perioadele 3 mai 1951 - 18 decembrie 1951 și 1 mai 1952 - 8 martie

1955, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Reclamantul a solicitat să se

anuleze hotărârea nr. 552 din 6 martie 2003, emisă de pârâtă, prin care i-a

fost respinsă cererea privind acordarea acestor drepturi.

Prin sentința nr. 564 din 7

octombrie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul R.A., împotriva

pârâtei Casa Județeană de Pensii Mehedinți. A anulat hotărârea nr. 552 din 6

martie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Mehedinți și a constatat că

reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru

perioadele 3 mai 1951 - 18 decembrie 1951 și 1 mai 1952 - 8 martie 1955,

începând cu 1 septembrie 2002.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că din livretul militar depus de reclamant,

rezultă că în perioadele sus-menționate, acesta a fost „mână de lucru”, neavând

calitate de soldat în armată și fiind folosit la muncă.

Împotriva sentinței sus-menționate

a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Mehedinți, care a motivat, în

esență, că reclamantul a satisfăcut stagiul militar în unități militare din

cadrul armatei române, nefăcând parte din Direcția Generală a Serviciului

Muncii.

Recursul este nefondat,

sentința instanței de fond fiind legală și temeinică.

Se reține că din mențiunile

cuprinse în livretul militar al reclamantului rezultă că acesta nu a avut

calitatea de soldat în armată și a fost folosit în muncă. Astfel, în perioadele

3 mai 1951 - 18 decembrie 1951 și 1 mai 1952 - 8 martie1955, reclamantul a fost

folosit ca „mână de lucru”.

În mod corect a reținut

instanța de fond, că precaritatea evidențelor nu poate constitui cauza de

pierdere a drepturilor conferite prin Legea nr. 309/2002, care se constituie în

regim reparator pentru cei care, din diferite motive, au fost supuși în

perioada tinereții, când trebuiau să satisfacă stagiul militar, la muncă, care

avea caracter forțat.

Față de cele ce preced,

recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312

C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Mehedinți împotriva sentinței civile nr. 564 din 7

octombrie 2004, a Curții de Apel Craiova, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 februarie 2005.