ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7482/2006

Asupra recursului de

față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Oltenița la data de 18 august 2004, Prefectura județului Călărași

prin Prefect a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

Primarul municipiului Oltenița și B.M., constatarea nulității parțiale

absolute

a dispoziției nr. 1204 din 19 decembrie 2003 cu privire la

oferta acordării de măsuri

reparatorii prin

echivalent în baza Legii nr. 10/2001. A arătat că s-au acordat despăgubiri

bănești,

deși Legea nr. 10/2001, pentru imobilele demolate anterior apariției ei,

instituie ca despăgubiri numai măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute

de art. 9 alin. (2),

respectiv titluri de

valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, acțiuni la

societăți

comerciale tranzacționate pe piața de capital ori prin compensare cu alte

bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei

îndreptățite.

Prin sentința civilă nr. 1483 din 1

octombrie 2004, Judecătoria Oltenița, în baza

art.

20.6 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate

prin

H.G. nr. 498/2003 raportat la art. 158 și art. 159 pct. 2 C. proc.

civ., a admis excepția de necompetență materială invocată de pârâta B.M. și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași.

S-a reținut că potrivit textului cuprins la art. 20.6 din Normele metodologice

de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003,

deciziile sau dispozițiile motivate de restituire emise de primar pot fi atacate

de prefect pe calea contenciosului administrativ, dacă se constată o încălcare

gravă a legii.

Prin încheierea

din 11 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul

nr. 2238/2004, în baza art. 246 C. proc. civ., s-a luat act de

renunțarea reclamantei Prefectura județului Călărași la judecarea recursului

declarat împotriva sentinței civile nr. 1483 din 1 octombrie 2004 a

Judecătoriei Oltenița.

Tribunalul Călărași, prin sentința civilă nr.

1449 din 17 decembrie 2004 a admis excepția lipsei calității procesuale active

a reclamantei Prefectura județului Călărași, invocată de pârâtul Primarul

municipiului Oltenița. A respins acțiunea formulată de reclamantă privind

constatarea nulității absolute parțiale a dispoziției nr. 1214 din 19 decembrie

2003 emisă de pârâtul Primarul municipiului Oltenița în contradictoriu și cu

pârâta B.M., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală

activă. S-a reținut că potrivit dispozițiilor

art. 20.6 din H.G. nr. 498/2003,

calitate procesuală pentru contestarea

deciziilor/dispozițiilor emise în baza Legii nr. 10/2001 are exclusiv prefectul

și nu prefectura.

Soluția tribunalului a fost menținută de

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 1265 din 29

iunie 2005, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta

Prefectura județului Călărași prin Prefect.

S-a reținut, cu privire la competența

soluționării cauzei, că aceasta aparține în

primă

instanță tribunalului, conform dispozițiilor exprese ale Legii nr. 10/2001. în

ceea ce

privește calitatea procesuală activă, instanța de apel a

constatat că dispoziția emisă de primar se poate ataca, potrivit prevederilor

art. 20 pct. 6 din H.G. nr. 498/2003, de către prefect deoarece conform art.

134 lit. b) din Legea nr. 215/2001, prefectul ca reprezentant al guvernului are

atribuția de a asigura realizarea intereselor naționale, aplicarea și

respectarea Constituției și a legilor. împrejurarea că prefectura a formulat

cererea de chemare în judecată prin prefect nu este de natură a schimba soluția

pronunțată în primă instanță, întrucât prefectul a acționat ca mandatar al

prefecturii și nu în nume propriu, așa cum dispune textul de lege menționat.

Împotriva acestei ultime decizii a declarat

recurs Prefectul județului Călărași solicitând casarea deciziei pronunțată în

apel și a hotărârii tribunalului și reținerea cauzei spre rejudecare, urmând a

se constata că dispoziția nr. 1204 din 19 decembrie 2003 emisă de Primarul

municipiului Oltenița este lovită de nulitate absolută parțială numai în ceea

ce privește despăgubirile bănești. A arătat că acțiunea introductivă de

instanță are ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a unui act și

este întemeiată pe dreptul comun, respectiv pe dispozițiile art. 2 din Decretul

nr. 167/1958, art. 948 C. civ. și art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

340/2004, motiv pentru care competența

soluționării

acesteia aparține Judecătoriei Oltenița. A precizat că dispozițiile art. 20

pct. 6

din H.G. nr. 498/2003 nu pot fi reținute ca temei al respingerii

acțiunii, întrucât o hotărâre de guvern nu poate fi mai presus de lege, iar

Legea nr. 10/2001 nu limitează accesul la instanța de judecată. Totodată, a

arătat că acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul demolat s-a făcut cu

încălcarea dispozițiilor art. 10

alin. (8)

coroborate cu cele ale art. 18 lit. b) din Legea nr. 10/2001, republicată.

Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru

considerentele ce se vor expune în continuare.

Obiectul acțiunii introductive de instanță îl

reprezintă constatarea nulității absolute parțiale a dispoziției nr. 1204 din

19 decembrie 2003 emisă de Primarul municipiului Oltenița prin care s-a

stabilit în favoarea lui B.M. valoarea echivalentă a imobilului, compus din 240

mp teren și casă de locuit în suprafață de 72,50 mp, în cuantum de 241.537.440

lei reprezentând 99.314.200 lei valoarea terenului și 142.223.240 valoarea

construcției care constă în: acordarea de acțiuni

la societățile comerciale tranzactionate

pe piața de capital, acordarea

de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare și

despăgubiri bănești.

Acțiunea în nulitate a fost promovată de

Prefectura județului Călărași prin Prefect, care este terț în raport atât cu

emitentul cât și cu beneficiara dispoziției cu privire la oferta acordării de

măsuri reparatorii prin echivalent.

Se reține că prin dispozițiile Legii nr.

10/2001 s-a prevăzut și o procedură judiciară derogatorie sub anumite aspecte

de la procedurile judiciare comune, dispozițiile ori deciziile date de

unitățile deținătoare asupra notificărilor ce le sunt adresate putând fi

contestate numai în situațiile prevăzute de lege și numai de către persoanele

îndreptățite, categorie de persoane care este definită prin art. 3 din lege.

Pentru această categorie de litigii a fost

stabilită și o competență materială specială, derogatorie de la cea

reglementată prin normele de drept comun, în favoarea secției civile a

tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității

deținătoare.

Fiind vorba de o

lege specială, derogatorie sub aspectul subiectelor de drept și al

competenței materiale a instanțelor judecătorești de la legea generală,

reprezentată de

dreptul comun în materie,

ea este de strictă interpretare și își găsește aplicare numai în

ipotezele

la care se referă, reglementările sale neputând fi extinse, prin analogie, și

la alte categorii de litigii.

În măsura în care justifică un interes și un

drept propriu, terțele persoane, cum este și cazul reclamantului, pot contesta

deciziile/dispozițiile emise în favoarea persoanelor îndreptățite în

conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, în procedura reglementată prin

legea generală, care este dreptul comun în materia acțiunilor în constatarea

nulităților.

În speță, reclamantul, care nu are calitate de

persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001 a formulat pe calea dreptului

comun o acțiune în nulitate a actului, pe care și-a întemeiat-o pe dispozițiile

art. 2 din Decretul nr. 167/1958, ale art. 948 și urm. C. civ. și ale art. 24

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 340/2004.

Se reține că obligația instanței este de a se

pronunța asupra obiectului cererii dedusă judecății care constituie garanția

aplicării principiului disponibilității, consacrat prin art. 129 alin. (6) C.

proc. civ. Judecătorul nu poate soluționa un litigiu decât pe baza cererii

părții interesate și numai în limitele sesizării, principiul disponibilității

cuprinzând în conținutul său prerogativa dreptului reclamantului de a determina

limitele acțiunii.

Dacă formulările reclamantului ar fi fost

confuze, împiedicând determinarea obiectului cererii de chemare în judecată,

instanța avea îndatorirea, respectând regula dezbaterilor contradictorii, să

ceară precizările necesare.

Or, în speță, obiectul cererii

introductive de instanță îl reprezintă fără echivoc o acțiune în constatarea

nulității unui act, care este dată, ca regulă generală, în competența materială

a judecătoriilor.

Astfel, în raport de dispozițiile art.

84 C. proc. civ., instanța poate califica acțiunea, fără a se înfrânge însă

principiul disponibilității, cum s-a întâmplat în cauza de față.

Pentru cele ce preced, se va admite recursul declarat de reclamant, se

vor casa hotărârile pronunțate în cauză și se va trimite cauza pentru

rejudecare în primă instanță Judecătoriei Oltenița, care urmează să analizeze,

sub formă de apărări și celelalte

motive de

recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de

reclamantul Prefectul județului Călărași împotriva deciziei nr. 1265 din 29

iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia, sentința civilă nr. 1449 din

17 decembrie 2004 a Tribunalului Călărași și sentința civilă nr. 1483 din 1

octombrie 2004 a Judecătoriei Oltenița și trimite cauza pentru rejudecare în

primă instanță la aceeași judecătorie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2006.

fl