ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2917/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul M.I. a

solicitat, pe calea acțiunii în contencios administrativ, în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Mehedinți, ca instanța să constate că perioada

20 aprilie 1953 - 19 aprilie 1956 a fost executată în detașamentele de muncă

din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, să fie obligată pârâta să-i

acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru această perioadă și

să se anuleze hotărârea nr. 431/2003, a Comisiei de specialitate din cadrul

Casei Județene de Pensii Mehedinți.

În motivarea cererii sale,

reclamantul a arătat că în perioada sus-menționată a efectuat stagiul militar

în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și

că greșit comisia nu a constatat că pentru perioada respectivă îndeplinește

condițiile Legii nr. 309/2002.

Curtea de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 542 din 20 iunie 2003, a

admis acțiunea reclamantului și a constatat că acesta beneficiază de drepturile

prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 20 aprilie 1953 - 19 aprilie

1956, începând cu data de 1 septembrie 2002.

Totodată, a obligat pârâta

să acorde reclamantului, drepturile corespunzătoare și a dispus anularea

hotărârii Comisiei de specialitate din cadrul Casei Județene de Pensii

Mehedinți.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că nu este necesar să se prezinte atât livretul

militar, cât și adeverința, pentru că formularea „dovada se face cu unul din

următoarele acte”, este clară, fără echivoc, în sensul că unul dintre aceste

acte este suficient pentru a dovedi situația respectivă, ori din actele

prezentate de reclamant rezultă cu certitudine că a efectuat stagiul militar în

detașamentele de muncă.

Împotriva acestei sentințe,

pârâta Casa Județeană de Pensii Mehedinți a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta-pârâtă a susținut,

în esență, că instanța de fond nu a făcut distincția determinantă între

persoanele care au prestat muncă în timpul stagiului militar în cadrul

unităților militare și cele care au prestat muncă în detașamentele de muncă din

cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Prin decizia nr. 665 din 17

februarie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ, a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza, spre

rejudecare, aceleiași instanțe.

Instanța a reținut că

potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, stabilirea

drepturilor prevăzute de lege se face, la cerere, pe baza înscrisurilor din

livretele militare, din adeverințele eliberate de Centrele militare județene

sau U.M. 02405 Pitești.

Or, în cauză singura probă

administrată a fost livretul militar, în care este înscris faptul că numitul

M.I. este „bun serviciu combatant neinstruit” și, de asemenea, figurează expres

înscrise perioadele și detașamentele de muncă unde și-a desfășurat activitatea,

fără a se face dovada, însă, că U.M. 03930 Târgoviște făcea parte din

detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în

sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Prin urmare, a reținut

instanța de recurs, se impune suplimentarea materialului probator, având în

vedere atât dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, precum și

cele ale art. 7 din Normele metodologice nr. 1114/2002 pentru aplicarea Legii

nr. 309/2002.

Soluționând cauza în fond

după casare, instanța de trimitere, prin sentința nr. 759 din 3 decembrie 2004

a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 431 din 21 februarie 2003 a Casei

Județene de Pensii Mehedinți și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin

care să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002,

pentru perioada 20 aprilie 1953 - 19 aprilie 1956, începând cu data de 1

septembrie 2002, reținând că reclamantul a făcut dovada că în perioada

solicitată nu a avut calitatea de soldat în armată, ci a fost folosit la muncă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen, pârâta Casa Județeană de Pensii Mehedinți și a

solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și menținerea

hotărârii Comisiei de aplicare a Legii nr. 309/2002, ca temeinică și legală.

În motivarea recursului a

susținut, în esență, că instanța a făcut o eronată apreciere a situației de

fapt și a aplicat greșit legea.

Examinând sentința recurată,

în raport cu motivele de recurs invocate, cu probele dosarului și actele

normative incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor Legii

nr. 309/2002, beneficiază de drepturile reglementate prin această lege,

cetățenii români care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din

cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961,

stabilirea drepturilor făcându-se la cerere, pe baza înscrisurilor din

livretele militare, adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de

U.M. 02405 Pitești.

Normele metodologice nr.

1114/2002 pentru aplicarea Legii nr. 309/2002, stabilesc la art. 6 pct. 1, că

dovada încadrării în prevederile legii respective se face cu unul din

următoarele acte: livret militar, adeverința eliberată de centrele militare

județene sau de U.M. 02405 Pitești.

Rezultă că dovada încadrării

în prevederile Legii nr. 309/2002 se poate face cu unul din actele enumerate

atât în lege, cât și în Normele metodologice de aplicare a acesteia.

Din copia livretului militar

al reclamantului rezultă că, în perioada 20 aprilie 1953 - 19 aprilie 1956,

acesta a fost folosit ca „mână de lucru”, fiind încadrat în categoria

militarilor neinstruiți.

Față de aceste mențiuni din

livretul militar, nu se poate contesta faptul că reclamantul, în perioada cât a

fost încorporat, a fost folosit ca mână de lucru, efectuarea stagiului militar

constând în realitate, din prestarea unor munci, de regulă, grele sau/și în

condiții deosebit de periculoase, fiind de notorietate folosirea militarilor,

în special în construcții căi ferate, diguri, baraje, drumuri, poduri,

construcții industriale și în agricultură.

Prin urmare, instanța de

fond, reținând că reclamantul a efectuat stagiul militar în detașamente de

muncă, în mod corect i-a admis acțiunea.

În consecință, față de cele

ce preced, se constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins ca

atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Mehedinți împotriva sentinței nr. 759 din 3

decembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 mai 2005.