ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2917/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul M.I. a solicitat, pe calea acțiunii în contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mehedinți, ca instanța să constate că perioada 20 aprilie 1953 - 19 aprilie 1956 a fost executată în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, să fie obligată pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru această perioadă și să se anuleze hotărârea nr. 431/2003, a Comisiei de specialitate din cadrul Casei Județene de Pensii Mehedinți. În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că în perioada sus-menționată a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și că greșit comisia nu a constatat că pentru perioada respectivă îndeplinește condițiile Legii nr. 309/2002.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 542 din 20 iunie 2003, a admis acțiunea reclamantului și a constatat că acesta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 20 aprilie 1953 - 19 aprilie 1956, începând cu data de 1 septembrie 2002. Totodată, a obligat pârâta să acorde reclamantului, drepturile corespunzătoare și a dispus anularea hotărârii Comisiei de specialitate din cadrul Casei Județene de Pensii Mehedinți. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că nu este necesar să se prezinte atât livretul militar, cât și adeverința, pentru că formularea „dovada se face cu unul din următoarele acte”, este clară, fără echivoc, în sensul că unul dintre aceste acte este suficient pentru a dovedi situația respectivă, ori din actele prezentate de reclamant rezultă cu certitudine că a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă.

Împotriva acestei sentințe, pârâta Casa Județeană de Pensii Mehedinți a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că instanța de fond nu a făcut distincția determinantă între persoanele care au prestat muncă în timpul stagiului militar în cadrul unităților militare și cele care au prestat muncă în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Prin decizia nr. 665 din 17 februarie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, stabilirea drepturilor prevăzute de lege se face, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau U.M.

02405 Pitești. Or, în cauză singura probă administrată a fost livretul militar, în care este înscris faptul că numitul M.I. este „bun serviciu combatant neinstruit” și, de asemenea, figurează expres înscrise perioadele și detașamentele de muncă unde și-a desfășurat activitatea, fără a se face dovada, însă, că U.M. 03930 Târgoviște făcea parte din detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002. Prin urmare, a reținut instanța de recurs, se impune suplimentarea materialului probator, având în vedere atât dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, precum și cele ale art. 7 din Normele metodologice nr. 1114/2002 pentru aplicarea Legii nr. 309/2002.

Soluționând cauza în fond după casare, instanța de trimitere, prin sentința nr. 759 din 3 decembrie 2004 a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 431 din 21 februarie 2003 a Casei Județene de Pensii Mehedinți și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 20 aprilie 1953 - 19 aprilie 1956, începând cu data de 1 septembrie 2002, reținând că reclamantul a făcut dovada că în perioada solicitată nu a avut calitatea de soldat în armată, ci a fost folosit la muncă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, pârâta Casa Județeană de Pensii Mehedinți și a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și menținerea hotărârii Comisiei de aplicare a Legii nr. 309/2002, ca temeinică și legală.

În motivarea recursului a susținut, în esență, că instanța a făcut o eronată apreciere a situației de fapt și a aplicat greșit legea. Examinând sentința recurată, în raport cu motivele de recurs invocate, cu probele dosarului și actele normative incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 309/2002, beneficiază de drepturile reglementate prin această lege, cetățenii români care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor făcându-se la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de U.M.

02405 Pitești. Normele metodologice nr. 1114/2002 pentru aplicarea Legii nr. 309/2002, stabilesc la art. 6 pct. 1, că dovada încadrării în prevederile legii respective se face cu unul din următoarele acte: livret militar, adeverința eliberată de centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești. Rezultă că dovada încadrării în prevederile Legii nr. 309/2002 se poate face cu unul din actele enumerate atât în lege, cât și în Normele metodologice de aplicare a acesteia. Din copia livretului militar al reclamantului rezultă că, în perioada 20 aprilie 1953 - 19 aprilie 1956, acesta a fost folosit ca „mână de lucru”, fiind încadrat în categoria militarilor neinstruiți.

Față de aceste mențiuni din livretul militar, nu se poate contesta faptul că reclamantul, în perioada cât a fost încorporat, a fost folosit ca mână de lucru, efectuarea stagiului militar constând în realitate, din prestarea unor munci, de regulă, grele sau/și în condiții deosebit de periculoase, fiind de notorietate folosirea militarilor, în special în construcții căi ferate, diguri, baraje, drumuri, poduri, construcții industriale și în agricultură. Prin urmare, instanța de fond, reținând că reclamantul a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, în mod corect i-a admis acțiunea. În consecință, față de cele ce preced, se constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Mehedinți împotriva sentinței nr. 759 din 3 decembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2005.