ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 167/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul R.N. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Mehedinți, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta și pe calea contenciosului administrativ, să constate că perioada 17 decembrie 1955 - 15 mai 1958 a fost executată în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, să fie obligată pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru această perioadă și să anuleze hotărârea nr. 258 din 3 decembrie 2002, emisă de Comisia din cadrul Casei Județene de Pensii Mehedinți. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 17 decembrie 1955 - 15 mai 1958 a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, situație ce se dovedește cu livretul militar, astfel că greșit comisia nu a constatat perioada respectivă, ca îndeplinind cerințele Legii nr. 309/2002.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 569 din 7 octombrie 2004, a respins acțiunea formulată de reclamant, reținând că militarii care au menționat în livretul militar, că au satisfăcut stagiul militar în unități militare, nu au făcut parte din Direcției Generale a Serviciului Muncii. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, reclamantul R.N., care a susținut în esență că a satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă. A mai susținut și că prin rolul său activ, instanța trebuia să solicite atât Arhivelor Naționale, cât și U.M. 02405 să comunice un răspuns ferm, clar și conform cu realitatea, referitor la locul satisfacerii stagiului militar.

Recursul este nefondat. Este necontestat că reclamantul a satisfăcut stagiul militar la U.M. 04647 și U.M. 03976, care nu au făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961. Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă, și nu în cadrul unor unități militare, iar a doua condiție este aceea ca acele detașamente să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Or, în cauză, reclamantul R.N. și-a satisfăcut stagiul militar în cadrul unităților militare, respectiv U.M. 04647 și U.M. 03976 din sistemul fostului Minister al Forțelor Armate, așa cum corect a reținut și instanța de fond. Examinând și din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența niciunui motiv de casare, recursul declarat de R.N. urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.N., împotriva sentinței civile nr. 569 din 7 octombrie 2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2005.