ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 167/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul R.N. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Mehedinți, solicitând instanței ca în

contradictoriu cu pârâta și pe calea contenciosului administrativ, să constate

că perioada 17 decembrie 1955 - 15 mai 1958 a fost executată în detașamente de

muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, să fie obligată

pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru această

perioadă și să anuleze hotărârea nr. 258 din 3 decembrie 2002, emisă de Comisia

din cadrul Casei Județene de Pensii Mehedinți.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că în perioada 17 decembrie 1955 - 15 mai 1958 a efectuat stagiul

militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii, situație ce se dovedește cu livretul militar, astfel că greșit comisia

nu a constatat perioada respectivă, ca îndeplinind cerințele Legii nr. 309/2002.

Curtea de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 569 din 7 octombrie 2004,

a respins acțiunea formulată de reclamant, reținând că militarii care au

menționat în livretul militar, că au satisfăcut stagiul militar în unități

militare, nu au făcut parte din Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, reclamantul R.N., care

a susținut în esență că a satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă. A

mai susținut și că prin rolul său activ, instanța trebuia să solicite atât

Arhivelor Naționale, cât și U.M. 02405 să comunice un răspuns ferm, clar și

conform cu realitatea, referitor la locul satisfacerii stagiului militar.

Recursul este nefondat.

Este necontestat că

reclamantul a satisfăcut stagiul militar la U.M. 04647 și U.M. 03976, care nu au făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Potrivit prevederilor art. 1

din Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile acordate prin această lege,

numai persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în

detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în

perioada 1950 - 1961.

Deci, prin această

reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite

cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de

lege: să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă, și nu

în cadrul unor unități militare, iar a doua condiție este aceea ca acele

detașamente să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii.

Or, în cauză, reclamantul R.N.

și-a satisfăcut stagiul militar în cadrul unităților militare, respectiv U.M.

04647 și U.M. 03976 din sistemul fostului Minister al Forțelor Armate, așa cum

corect a reținut și instanța de fond.

Examinând și din oficiu

hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și

neconstatându-se existența niciunui motiv de casare, recursul declarat de R.N.

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de R.N., împotriva sentinței civile nr. 569 din 7 octombrie 2004, a Curții de

Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 ianuarie 2005.