ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 123/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 23 iunie 2005, reclamantul F.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Mehedinți, anularea hotărârii nr. 583 din 1 aprilie

2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiar

al prevederilor Legii nr. 309/2002.

În motivarea cererii sale,

reclamantul a arătat că a efectuat stagiul militar în condițiile prevăzute de

Legea nr. 309/2002, însă pârâta a refuzat în mod nelegal să-i acorde drepturile

compensatorii cuvenite, potrivit legii indicate.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 347 din 8

septembrie 2005, a admis acțiunea, a anulat actul contestat și a obligat pârâta

să emită hotărâre, prin care să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de

Legea nr. 309/2002, pentru perioada 27 mai 1954 - 26 noiembrie 1956, începând

cu data de 1 septembrie 2002.

Instanța a reținut că soluția se

impune în raport cu mențiunile din fișa de evidență militară și din livretul

militar, cu precaritatea evidențelor privind unitățile din Direcția Generală a

Serviciului Muncii și cu dispozițiile Legii nr. 309/2002 și ale Normelor

metodologice nr. 1114/2002, elaborate în aplicarea legii.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Mehedinți, susținând,

în esență, că intimatul-reclamant nu este îndreptățit la acordarea drepturilor

compensatorii, pentru că a efectuat stagiul militar în unitate a armatei și nu

în detașamente de muncă al Direcției Generale a Serviciului Muncii, cum impune

legea.

Critica este fondată.

Este necontestat că

intimatul-reclamant și-a efectuat stagiul militar în cadrul U.M. 04303, din

sistemul fostului Minister al Forțelor Armate, iar nu în cadrul unor

detașamente de muncă din sistemul fostei Direcții Generale a Serviciului

Muncii, structură civilă care a funcționat fie în sistemul fostului Minister al

Construcțiilor, în perioada 1950 - 1956, fie ca structură subordonată fostei

Președinții a Consiliului de Miniștri, în perioada 1956 - 1961.

Împrejurarea că intimatul, efectuând

stagiul militar în unitatea militară arătată, în perioada respectivă, a prestat

munci fizice, în calitate de „zidar”, nu-l îndreptățește să primească

drepturile compensatorii acordate prin Legea nr. 309/2002, deoarece, potrivit

art. 1 din această lege, beneficiază de prevederile acesteia, doar persoana,

cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din

cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.

Deși excluderea de la prevederile

acestei legi a persoanelor care au efectuat stagiul militar în aceeași

perioadă, în cadrul unor unități de muncă aparținând fostului Minister al

Forțelor Armate, apare ca un tratament discriminatoriu, instanța de fond nu

putea ca, pe calea interpretării, să adauge la lege o categorie de persoane

exclusă de legiuitor.

În concluzie, recursul va fi admis,

se va modifica în tot sentința atacată, în sensul că se va respinge, ca

neîntemeiată, acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Mehedinți împotriva sentinței civile nr. 347 din 8

septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Modifică în tot sentința atacată, în

sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul F.C., ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 ianuarie 2006.