ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1285/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 5 septembrie 2005, reclamantul G.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mehedinți, anularea hotărârii nr. 1136 din 25 iulie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002. În motivare, reclamantul a arătat că este îndreptățit la atestarea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002, întrucât a efectuat stagiul militar în condițiile prevăzute de actul normativ menționat.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 416 din 13 octombrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 1136 din 25 iulie 2005, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să emită hotărâre, prin care să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, începând cu data de 1 august 2005. Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu mențiunile din fișa de evidență militară, cu precaritatea evidențelor privind unitățile din Direcția Generală a Serviciului Muncii și cu dispozițiile Legii nr. 309/2002 și ale Normelor metodologice nr. 1114/2002, elaborate în aplicarea legii.

Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Mehedinți, susținând, în esență, că intimatul-reclamant nu este îndreptățit la acordarea drepturilor compensatorii, pentru că a efectuat stagiul militar în unitate a armatei, și nu în detașamente de muncă ale Direcției Generale a Serviciului Muncii, cum impune legea. Critica este fondată. Este necontestat că intimatul-reclamant și-a efectuat stagiul militar în perioada 17 aprilie 1954 - 22 noiembrie 1956, în cadrul U.M.

04600, din sistemul fostului Minister al Forțelor Armate, iar nu în cadrul unor detașamente de muncă din sistemul fostei Direcții Generale a Serviciului Muncii, structură civilă care a funcționat fie în sistemul fostului Minister al Construcțiilor, în perioada 1950 - 1956, fie ca structură subordonată fostei Președinții a Consiliului de Miniștri, în perioada 1956 - 1961. Împrejurarea că intimatul, efectuând stagiul militar în unitatea militară arătată, în perioada respectivă, a prestat munci fizice, în calitate de „mână de lucru”, în absența unor alte dovezi, nu-l îndreptățește să primească drepturile compensatorii acordate prin Legea nr. 309/2002, deoarece, potrivit art. 1 din această lege, beneficiază de prevederile acesteia, doar persoana, cetățean român, care, a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961. În concluzie, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza I C. proc.

civ. și ale art. 1 din Legea nr. 309/2002, recursul va fi admis, se va casa sentința atacată și, în fond, se va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Mehedinți împotriva sentinței civile nr. 416 din 13 octombrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și, în fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul G.G. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2006.