ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1285/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 5 septembrie 2005, reclamantul G.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Mehedinți, anularea hotărârii nr. 1136 din 25 iulie

2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de

Legea nr. 309/2002.

În motivare, reclamantul a arătat că

este îndreptățit la atestarea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr.

309/2002, întrucât a efectuat stagiul militar în condițiile prevăzute de actul

normativ menționat.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 416 din 13 octombrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 1136 din 25 iulie 2005, emisă de pârâtă și a obligat-o

pe aceasta, să emită hotărâre, prin care să acorde reclamantului, drepturile

prevăzute de Legea nr. 309/2002, începând cu data de 1 august 2005.

Instanța a reținut că soluția se

impune, în raport cu mențiunile din fișa de evidență militară, cu precaritatea evidențelor

privind unitățile din Direcția Generală a Serviciului Muncii și cu dispozițiile

Legii nr. 309/2002 și ale Normelor metodologice nr. 1114/2002, elaborate în

aplicarea legii.

Împotriva sentinței, în termen

legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Mehedinți, susținând,

în esență, că intimatul-reclamant nu este îndreptățit la acordarea drepturilor

compensatorii, pentru că a efectuat stagiul militar în unitate a armatei, și nu

în detașamente de muncă ale Direcției Generale a Serviciului Muncii, cum impune

legea.

Critica este fondată.

Este necontestat că intimatul-reclamant

și-a efectuat stagiul militar în perioada 17 aprilie 1954 - 22 noiembrie 1956,

în cadrul U.M. 04600, din sistemul fostului Minister al Forțelor Armate, iar nu

în cadrul unor detașamente de muncă din sistemul fostei Direcții Generale a

Serviciului Muncii, structură civilă care a funcționat fie în sistemul fostului

Minister al Construcțiilor, în perioada 1950 - 1956, fie ca structură

subordonată fostei Președinții a Consiliului de Miniștri, în perioada 1956 - 1961.

Împrejurarea că intimatul, efectuând

stagiul militar în unitatea militară arătată, în perioada respectivă, a prestat

munci fizice, în calitate de „mână de lucru”, în absența unor alte dovezi, nu-l

îndreptățește să primească drepturile compensatorii acordate prin Legea nr. 309/2002,

deoarece, potrivit art. 1 din această lege, beneficiază de prevederile acesteia,

doar persoana, cetățean român, care, a efectuat stagiul militar în detașamente

de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 -

1961.

În concluzie, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. și ale art. 1 din Legea nr.

309/2002, recursul va fi admis, se va casa sentința atacată și, în fond, se va

respinge, ca neîntemeiată, acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Mehedinți împotriva sentinței civile nr. 416 din 13

octombrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată și, în fond,

respinge acțiunea formulată de reclamantul G.G.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 aprilie 2006.