Decizia nr. 1563/2005 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 5451 din 2 martie 2004, reclamantul M.I. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Justiției - Comisia pentru Constatarea Calității de „Luptător în Rezistența Anticomunistă”, anularea deciziei din 15 ianuarie 2004, emisă de pârât și obligarea pârâtului la recunoașterea pentru reclamant, a calității prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999 . Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 757 din 2 iunie 2004, a respins acțiunea formulată de reclamatul M.I., împotriva pârâtului Ministerul Justiției - Comisia pentru Constatarea Calității de „Luptător în Rezistența Anticomunistă”.

În motivarea sentinței s-a reținut că, susținerile reclamantului privind persecuțiile pe care acesta le-a suferit, urmare a măsurilor administrative abuzive, nu au fundament, întrucât din actele depuse rezultă că respectivele măsuri s-au luat ca urmare a unei abateri disciplinare, săvârșite de reclamant. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul, susținând că aceasta este neîntemeiată. Recursul este nefondat. Prin O.U.G.

nr. 214/1999, cu modificările ulterioare, se recunoaște calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse din motive politice, unor măsuri administrative abuzive, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Art. 2 din ordonanță prevede că sunt infracțiuni săvârșite din motive politice, acelea care au avut drept scop exprimarea protestului împotriva dictaturii militare, pentru democrație și pluralism; art. 3 din același act normativ, stipulează că prin măsuri abuzive se înțeleg orice măsuri luate de organele fostei miliții sau securități, ori de alte organe, ca urmare a săvârșirii unei fapte în baza căreia s-a dispus: privarea de libertate în locuri de deținere sau efectuarea de cercetări; intrarea în spitale de psihiatrie; stabilirea de domiciliu obligatoriu; strămutarea într-o altă localitate; deportarea în străinătate după 23 august 1944, pentru motive politice; exmatricularea din școli, licee, facultăți.

În cauză, reclamantul nu a făcut dovada, prin probele administrate, că îndeplinește condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 214/1999, respectiv că a fost condamnat pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau a fost supus unor măsuri administrative abuzive. Se reține că prin sentința nr. 471 din 4 iulie 1950, a Tribunalului Militar Cluj, reclamantul a fost condamnat la închisoare pentru asociere contra liniștii publice și pentru vătămarea integrității corporale a unei persoane, provocând împreună cu alți inculpați, scandal la birtul din sat, lovindu-și consătenii. În consecință, instanța de fond a reținut corect situația de fapt, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, recursul urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge declarat de M.I. împotriva sentinței civile nr. 757 din 2 iunie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2005.