ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1437/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul

Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de

conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul K.S. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta C.C.C.L.R.A., anularea deciziei emisă de aceasta din

urmă prin care i s-a respins cererea de constatare a calității de luptător în

rezistența anticomunistă.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța reținut următoarele:

Prin Decizia nr. 1251

din 22 mai 2008 a Comisiei pentru constatarea calității de luptător în

rezistența anticomunistă din cadrul M.J.L.C. a fost respinsă cererea formulată

de către petentul K.S., prin care a solicitat acordarea calității de luptător

în rezistența anticomunistă pentru sine, ca fiind tardiv introdusă.

S-a reținut că

cererea petentului a fost depusă la data de 30 aprilie 2008, după împlinirea

termenului de 6 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 173/2006, termen în

care persoanele condamnate sau supuse unei măsuri administrative abuzive puteau

formula cerere pentru constatarea calității de luptător în rezistența

anticomunistă.

O.U.G. nr. 214/1999

privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor

condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor

împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative

abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu

arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, a

fost modificată și completată prin Legea nr. 173/2006, publicată în M. Of. nr. 438

din 22 mai 2006.

În cauză, termenul

imperativ prevăzut de lege nu a fost respectat de către reclamant, care a

sesizat Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența

anticomunistă din cadrul M.J.L.C. la data de 30 aprilie 2008, așadar la peste

un an de la împlinirea celor 6 luni, calculate de la momentul intrării în

vigoare a Legii nr. 173/2006, respectiv de la data de 25 mai 2006.

Împotriva sentinței

sus-menționate a declarat recurs reclamantul K.S.

Prin

cererea de recurs s-a arătat, în esență, că soluția Curții de Apel Cluj este

greșită deoarece sunt suficiente dovezi că încă din perioada copilăriei a fost urmărit

de Securitate, recurentul refugiindu-se în Austria din anul 1986, așa încât cererea

sa de a i se constata calitatea de Luptător în Rezistența Anticomunistă este întemeiată.

Intimata

a solicitat prin întâmpinare menținerea ca temeinică și legală a sentinței

recurate, amintind ca argument suplimentar Decizia nr. 466 din 20 septembrie 2005

prin care Curtea Constituțională a României a constatat că dispozițiile art. 5

alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999 sunt constituționale.

Examinând

cauza prin prisma art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație

și Justiție reține că recursul este nefondat.

Raportându-se

la probatoriul administrat, instanța de fond a stabilit în mod corect că reclamantul

s-a adresat C.C.C.L.R.A. din cadrul Ministerului Justiției la data de 30

aprilie 2008 și în temeiul art. 2 din Legea nr. 173/2006, care a modificat și

completat O.U.G. nr. 214/1999, Comisia a respins ca tardiv introdusă această

cerere.

Din

perspectiva normelor legale incidente și a Deciziei nr. 466/2005 a Curții

Constituționale a României s-a constatat că actul administrativ individual

atacat este emis în conformitate cu legea și nu sunt incidente dispozițiile art.

1, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, din actele dosarului rezultând

indiscutabil că solicitarea reclamantului a fost adresată Comisiei pârâte cu

încălcarea termenului de 6 luni care curge de la data intrării în vigoare a

Legii nr. 173/2006, anume de la data de 25 mai 2006, așa încât cererea nu a mai

putut fi examinată pe fond.

Văzând

și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul K.S. împotriva Sentinței nr. 79 din 24 februarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 martie 2011.