ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1437/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1437/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul K.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.C.C.L.R.A., anularea deciziei emisă de aceasta din urmă prin care i s-a respins cererea de constatare a calității de luptător în rezistența anticomunistă. Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut următoarele: Prin Decizia nr. 1251 din 22 mai 2008 a Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă din cadrul M.J.L.C. a fost respinsă cererea formulată de către petentul K.S., prin care a solicitat acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă pentru sine, ca fiind tardiv introdusă.
S-a reținut că cererea petentului a fost depusă la data de 30 aprilie 2008, după împlinirea termenului de 6 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 173/2006, termen în care persoanele condamnate sau supuse unei măsuri administrative abuzive puteau formula cerere pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă. O.U.G. nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, a fost modificată și completată prin Legea nr. 173/2006, publicată în M. Of.
nr. 438 din 22 mai 2006. În cauză, termenul imperativ prevăzut de lege nu a fost respectat de către reclamant, care a sesizat Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă din cadrul M.J.L.C. la data de 30 aprilie 2008, așadar la peste un an de la împlinirea celor 6 luni, calculate de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 173/2006, respectiv de la data de 25 mai 2006. Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs reclamantul K.S. Prin cererea de recurs s-a arătat, în esență, că soluția Curții de Apel Cluj este greșită deoarece sunt suficiente dovezi că încă din perioada copilăriei a fost urmărit de Securitate, recurentul refugiindu-se în Austria din anul 1986, așa încât cererea sa de a i se constata calitatea de Luptător în Rezistența Anticomunistă este întemeiată.
Intimata a solicitat prin întâmpinare menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, amintind ca argument suplimentar Decizia nr. 466 din 20 septembrie 2005 prin care Curtea Constituțională a României a constatat că dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999 sunt constituționale. Examinând cauza prin prisma art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat. Raportându-se la probatoriul administrat, instanța de fond a stabilit în mod corect că reclamantul s-a adresat C.C.C.L.R.A. din cadrul Ministerului Justiției la data de 30 aprilie 2008 și în temeiul art. 2 din Legea nr. 173/2006, care a modificat și completat O.U.G. nr. 214/1999, Comisia a respins ca tardiv introdusă această cerere.
Din perspectiva normelor legale incidente și a Deciziei nr. 466/2005 a Curții Constituționale a României s-a constatat că actul administrativ individual atacat este emis în conformitate cu legea și nu sunt incidente dispozițiile art. 1, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, din actele dosarului rezultând indiscutabil că solicitarea reclamantului a fost adresată Comisiei pârâte cu încălcarea termenului de 6 luni care curge de la data intrării în vigoare a Legii nr. 173/2006, anume de la data de 25 mai 2006, așa încât cererea nu a mai putut fi examinată pe fond. Văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul K.S. împotriva Sentinței nr. 79 din 24 februarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 martie 2011.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.