ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2552/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2021 din 5 septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea prin care reclamantul P.T. solicita, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, anularea deciziei din 22 februarie 2007, emisă de autoritatea pârâtă, și obligarea acesteia să emită o nouă decizie, prin care să-i acorde calitatea de luptător în rezistența anticomunistă. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că măsura de eliminare a reclamantului din Școala Medie Tehnică Cadastrală București, în anul școlar 1953, nu se încadrează în sfera celor prevăzute de art. 3 lit. f) din O.U.G.

nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, precum și persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive. În acest sens, instanța de fond a apreciat că exprimarea protestului pentru neîncălzirea sălilor de clasă, menționată de reclamant ca fiind motivul de „eliminare" din școală, are doar un caracter disciplinar, aspectul politic nefiind dovedit. Cu privire la susținerea reclamantului, potrivit căreia prin sentința civilă nr. 297/2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, autoritatea pârâtă ar fi fost obligată să emită un act prin care să-i acorde drepturile prevăzute de O.U.G.

nr. 214/1999, instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată, reținând că, prin hotărârea judecătorească respectivă, instanța doar a anulat prima decizie emisă de autoritatea pârâtă, obligând-o să reanalizeze cererea reclamantului în raport de înscrisurile noi, prezentate de acesta ulterior. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, considerând-o netemeinică și nelegală și invocând prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. În motivarea recursului, reclamantul nu formulează, în mod expres, critici la adresa hotărârii atacate ci procedează la reiterarea motivelor de fapt și de drept și a argumentelor invocate în fața instanței de fond, arătând, în esență, că este îndreptățit la acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, întrucât a făcut dovada condițiilor prevăzute de lege în acest sens.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G.

nr. 214/1999, „Prin prezenta ordonanță de urgență se recunoaște calitatea de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse din motive politice unor măsuri administrative abuzive în perioada 6 martie 1945-14 decembrie 1989". De asemenea, potrivit art. 3 lit. f) din același act normativ, „Prin măsuri administrative abuzive se înțelege orice măsuri luate de organele fostei miliții sau securități ori de alte organe ca urmare a săvârșirii unei fapte în scopurile menționate la art. 2 alin. (1) (acțiuni și manifestări îndreptate împotriva puterii politice din perioada respectivă n.r.), în baza cărora s-a dispus ... exmatricularea din școli, licee și facultăți". Din conținutul prevederilor legale citate rezultă că, pentru recunoașterea, în temeiul acestora, a calității de luptător în rezistența anticomunistă, pe lângă aspectul temporal, care se circumscrie perioadei 6 martie 1945-14 decembrie 1989, trebuie îndeplinite, cumulativ, două condiții: - persoana să fi fost condamnată pentru săvârșirea unor infracțiuni sau să fi fost supusă unor măsuri administrative abuzive; - mobilul faptelor pentru care a fost aplicată condamnarea sau măsura administrativă abuzivă să fi vizat aspectul politic al acelei perioade de timp; faptele să fi reprezentat, așadar,

acțiuni și manifestări îndreptate împotriva puterii politice comuniste. În cauză, din probele administrate rezultă că recurentului-reclamant i-a fost, într-adevăr, aplicată măsura administrativă, ce ar putea fi calificată drept abuzivă, a „eliminării" din școală, motivul, care rezultă din cererea de chemare în judecată, precum și din declarațiile martorilor, constituindu-l gestul său de a-i determina pe colegi și de a participa alături de ei la acțiunea de părăsire a școlii, într-una din zilele lunii noiembrie a anului 1953, în semn de protest împotriva conducerii școlii, față de neîncălzirea sălilor de curs.

Recurentul-reclamant nu a făcut, însă, dovada îndeplinirii, în speță, a celei de-a doua condiții prevăzute de lege, referitoare la mobilul gestului său, și anume că fapta sa a reprezentat o manifestare îndreptată împotriva puterii politice de atunci, instanța de fond apreciind în mod corect că protestul nu a vizat valorile politice ale perioadei comuniste ci modalitatea defectuoasă de conducere administrativă a școlii în care reclamantul învăța. De asemenea, corect a reținut instanța de fond că nu este întemeiată susținerea reclamantului, potrivit căreia, prin sentința civilă nr. 297 din 8 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, autoritatea pârâtă ar fi fost obligată să-i acorde drepturile prevăzute de O.U.G.

nr. 214/1999, din analiza respectivei hotărâri judecătorești rezultând cu evidență că instanța de judecată doar a anulat prima decizie emisă de autoritatea pârâtă, obligând-o să reanalizeze cererea reclamantului în raport de înscrisurile noi, prezentate de acesta ulterior. Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul P.T. împotriva sentinței nr. 2021 din 5 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2008.