ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1251/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1251/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4563 din 5 octombrie 2006

pronunțată în dosar nr. 7647/2005 al Tribunalului Iași s-a admis în parte

acțiunea formulată de reclamanta SC A.T. SA Grecia, sucursala România,

împotriva pârâtei SC A.L.D.P.I. SA Iași, cu consecința obligării acesteia la

plata sumei de 1.500.000.000 lei (rol) reprezentând avans nerestituit, s-a

constatat încetarea contractului de prestări servicii încheiat între părți

începând cu data de 2 august 2004, s-au respins celelalte sume solicitate de

reclamantă, cu 51.977.200 lei (rol) cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

soluție prima instanță a reținut în esență că în baza contractului de prestări

servicii încheiat între părți la data de 28 aprilie 2004 pârâta s-a obligat să

execute lucrări pentru modernizarea drumului comunal din comuna Comarna,

județul Iași, încasând de la reclamantă un avans de 1,50 milioane lei (rol),

însă la data de 2 august 2004 a notificat-o că începând cu aceeași dată

contractul se reziliază, urmând a restitui avansul. Deoarece această obligație

nu a fost respectată, este întemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei

la plata acestei sume.

În privința celorlalte

pretenții constând în plata contravalorii materialelor livrate pârâtei, în sumă

de 1.628.320.078 lei (rol), tribunalul a apreciat ca nefondată cererea în lipsa

dovezilor care să ateste faptul că materialele au ajuns la pârâtă, în

condițiile în care din facturile și avizele de expediție nu se poate ajunge la

o atare concluzie.

De asemenea, arată

tribunalul nici penalitățile de întârziere nu sunt datorate deoarece contractul

a fost desființat prin acordul părților, iar clauza penală cuprinsă în art. 10.1

din contract era aplicabilă doar în ipoteza în care contractul era în derulare

și exista o culpă în îndeplinirea întocmai a obligațiilor asumate.

Prin decizia nr. 63 din 4

iunie 2007 pronunțată în dosar nr. 7647/99/2005 al Curții de Apel Iași s-a

anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâta SC A.L.D.P.I. SA și s-a respins

ca nefondat apelul formulat de reclamanta SC A.T. SA Grecia, sucursala România.

În privința apelului

declarat de reclamantă, instanța de control judiciar, însușindu-și argumentele

avute în vedere de tribunal, a reținut că dată fiind incertitudinea livrării

materialelor către pârâtă, mai ales că facturile în litigiu sunt emise ulterior

notificării rezilierii contractului este justă soluția de respingere a acestui

capăt de cerere ca și a celui privind plata penalităților de întârziere în

lipsa dovezilor din care să rezulte neîndeplinirea obligațiilor privind sumele

din care provin aceste penalități.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs reclamanta SC A.T. SA Grecia, sucursala România, criticând-o

pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 raportat la art.

312 alin. (2) C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor,

recurenta invocă faptul că instanța de apel încălcând prevederile art. 129 C.

proc. civ. nu a procedat la o cercetare a tuturor motivelor de apel și nu a

răspuns criticilor formulate, deși acestea au fost pe larg dezvoltate și însușindu-și

fără rezerve motivarea primei instanțe, nu a răspuns motivat fiecărei critici.

În aceste condiții, decizia

este lipsită de temei legal, apelul fiind respins ca nefondat în considerarea

faptului că nu s-a dovedit cu certitudine livrarea materialelor a căror

contravaloare s-a solicitat și nici vreo culpă imputabilă pârâtei.

Procedând în acest mod,

arată recurenta, Curtea de Apel a nesocotit și prevederile art. 292, art. 294, art.

296 C. proc. civ., deoarece raportat la respingerea cererilor în probațiune –

constând în audierea martorilor și efectuarea unei expertize tehnice – probe

care inițial au fost admise de tribunal însă ulterior s-a revenit asupra

administrării lor – dovedirea efectuării livrărilor din litigiu nu era

posibilă. În consecință, soluția de respingere a apelului este nelegală și

echivalează cu o nesoluționare a fondului cauzei.

De asemenea, arată

recurenta, motivarea deciziei este lapidară, nesocotește prevederile art. 261 pct.

5 C. proc. civ., deoarece preluând argumentele tribunalului, instanța de

control judiciar – după respingerea probelor – a reținut în considerente că

pretențiile reclamantei nu sunt dovedite.

Analizând recursul formulat

prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ. Curtea constată că este întemeiat admițându-l ca atare pentru

considerentele ce urmează a fi în continuare expuse.

Conform art. 261 pct. 5 C.

proc. civ. hotărârile trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au

format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat

cererile părților.

Din această perspectivă este

întemeiată critica recurentei în sensul că decizia atacată nu răspunde acestor

exigențe în condițiile în care sunt reluate – lapidar – considerentele avute în

vedere de prima instanță fără expunerea motivelor care au stat la baza propriei

convingeri, situație în care exercitarea controlului judiciar este dificil de

realizat.

La fel de întemeiat este și

motivul de recurs referitor la lipsa de temei legal al hotărârii conform cărei

pretențiile reclamantei nu sunt dovedite cu certitudine. Această îndoială putea

fi înlăturată doar prin administrarea probelor necesare și utile – singurele în

măsură să arate dacă cererile reclamantei și respectiv criticile formulate în apel

sunt sau nu întemeiate.

În acest context,

respingerea cererilor în probațiune urmată de respingerea pretențiilor

formulate ca nefiind dovedite, face incidente și prevederile art. 312 alin. (3)

și (5) C. proc. civ., cu consecința admiterii recursului, casării hotărârii și

trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

În rejudecare, vor fi

administrate toate probele necesare și utile justei soluționări a cauzei,

inclusiv o expertiză tehnică de specialitate, pentru a se efectua o cercetare reală

și profundă a fondului raporturilor juridice deduse judecății urmând a fi

examinate în concret toate criticile și apărările formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC A.T. SA Grecia, sucursala România, București, împotriva deciziei nr.

63 din 4 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială.

Casează decizia și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 27 martie 2008.