ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3577/2005

Asupra recursului de față.

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea nr. 1264 din 9 septembrie

2004 pronunțată în ședința din camera de consiliu a Judecătoriei sectorului 5

București, s-a respins cererea de încuviințare a executării silite formulată de

creditorul S.G. împotriva debitorului Consiliul General al Municipiului

București.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut, în esență, că petentul, creditor a solicitat încuviințarea

executării silite prin poprire, în temeiul titlului executoriu, reprezentat de

sentința civilă nr. 648 din 13 mai 2003, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția de contencios administrativ, până la concurența sumei de 1.264.000.000

lei, cu titlu de daune cominatorii, indicând drept terț poprit, Primarul

Municipiului București, în calitate de ordonator principal de credite.

S-a reținut totodată că, în cauză nu s-a

făcut dovada calității de terț poprit a Primarului Municipiului București,

între acesta și debitorul Consiliul General al Municipiului București,

neexistând raporturi juridice specifice celor prevăzute de art. 452 C. proc.

civ.

Împotriva acestei încheieri a

declarat apel petentul creditor S.G. susținând în esență că, în conformitate cu

dispozițiile art. 68 lit. 7 din Legea nr. 215/2001, Primarul Municipiului

București, exercită funcția de ordonator principal de credite și are deschis

contul nr. 21400201 la Trezoreria Municipiului București, astfel că se impunea

încuviințarea executării silite prin poprire.

Curtea de Apel București, secția a

VII-a civilă, prin decizia nr. 1585/A din 29 noiembrie 2004, a respins ca

nefondat apelul declarat de creditorul S.G., împotriva încheierii nr. 1264 din

9 septembrie 2004 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a constatat că apelantului i-au fost acordate daune cominatorii și nu

daune pentru întârziere.

Daunele cominatorii, acordate prin

sentința civilă nr. 648 din 13 iunie 2003, reprezintă un mijloc de constrângere

a debitorului la îndeplinirea obligației, iar suma stabilită de instanță are

caracter provizoriu.

A mai reținut instanța de apel că,

dat fiind caracterul incert și nelichid al unei creanțe ce are la bază daunele

cominatorii, apelantul era obligat să ceată în justiție, printr-o acțiune

separată transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii, după regulile

dreptului comun.

Neexistând un titlul executoriu

valabil, soluția de respingere a cererii de încuviințare executare silită a

fost corect respinsă de prima instanță, însă pentru considerentele expuse.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs creditorul S.G., criticând-o în esență, întrucât în mod greșit nu i-a

fost încuviințată cererea de executare silită a sentinței civile nr. 648 din 13

mai 2003, care în opinia sa constituie titlu executoriu, iar calitatea de terț

poprit o are Trezoreria Municipiului București sau B.C.R., la alegerea

instanței, cum a solicitat.

Că, în loc să judece cauza pentru

care au fost investite, ambele instanțe au încălcat dispozițiile art. 294 C.

proc. civ., punând în discuție valabilitatea titlului, cuantumul sumei datorate

și autoritatea de lucru judecat a sentinței reprezentând titlul executoriu.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 379 alin. (1) C. proc.

civ., nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc

decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă.

Creanța certă este aceea a cărei

existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar

neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.

Creanța este lichidă atunci când

câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este

determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice,

fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza

unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar

dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.

În speță, daunele cominatorii

stabilite prin hotărârea care constituie titlul executor, nu au caracter de

certitudine.

Determinarea câtimii lor trebuie să

se facă pe baza unei acțiuni separate la instanța de drept comun, iar nu la

instanța de executare.

Prin urmare, determinarea întinderii

efective a lor prin transformarea lor în daune cominatorii, care exprimă

prejudiciul efectiv încercat ca urmare a neexecutării obligației de a face

reprezintă o chestiune litigioasă, care implică administrarea de probe de către

ambele părți.

Lipsa caracterului de certitudine al

creanței apreciată corect de ambele instanțe, conduce la concluzia că recursul

declarat de creditorul S.G. împotriva deciziei nr. 1558/A din 29 noiembrie 2004

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă, este nefondată

și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat, recursul creditorul S.G. împotriva deciziei nr. 1585/A din 29

noiembrie 2004 din Camera de Consiliu a Curții de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2005.