ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3622/2005

Asupra recursului de față. Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria sectorului 6 București, în dosarul de executare nr. 562/2004 a pronunțat încheierea de la 26 mai 2004 prin care a încuviințat cererea de executare silită imobiliară formulată de creditorul B.V. împotriva debitoarei Primăria Municipiului București în temeiul titlului executor sentința civilă nr. 1329 din 12 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Împotriva acestei încheieri Municipiul București, prin Primarul General a declarat apel, iar prin decizia civilă nr. 808 din 22 iulie 2004 Curtea de Apel București, secția a VII-a, a respins ca inadmisibil apelul, cu motivarea că apelantul nu a fost parte în litigiul în care s-a emis titlul executoriu.

Împotriva acestei decizii în termen legal Municipiul București prin Primarul General a declarat recurs, invocând nelegalitatea deciziei și a încheierii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. S-a susținut în esență că titlul exhibat nu poate fi pus în executare împotriva unei entități fără personalitate juridică, cum este Primăria Municipiului București. Curtea a pus în discuție motivul de ordine publică al necompetenței materiale, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. Recursul este fondat, urmând ca prin admiterea excepției de ordine publică ridicată, cauza să fie trimisă la Tribunalul București pentru competentă soluționare a apelului, în baza următoarelor considerente: Încheierea pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București în baza art. 373 1 C. proc.

civ. se încadrează în cele pronunțate în cadrul procedurii necontencioase. Or, potrivit regulilor din materia procedurii necontencioase, cuprinse în art. 331-339 C. proc. civ., apelul împotriva încheierii se judecă de tribunal. Textul art. 339 alin. (3) C. proc. civ., care vizează această competență împotriva încheierii pronunțate de președintele judecătoriei își găsește aplicarea, prin interpretarea a fortiori, și în privința încheierii pronunțate de alt judecător, care poate fi și stagiar, potrivit art. 56 alin. (1) pct.1 lit. a) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească (în vigoare la data pronunțării încheierii din speță). Ca atare, apelul a fost judecat de o instanță necompetentă, impunându-se casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, conform art. 312 alin. (6) C. proc.

civ., instanței competente, Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 808/A din 22 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza pentru competentă soluționare în apel potrivit art. 339 alin. (3) C. proc. civ. la Tribunalul București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2005.