ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3622/2005

Asupra recursului de față.

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Judecătoria sectorului 6 București, în

dosarul de executare nr. 562/2004 a pronunțat încheierea de la 26 mai 2004 prin

care a încuviințat cererea de executare silită imobiliară formulată de

creditorul B.V. împotriva debitoarei Primăria Municipiului București în temeiul

titlului executor sentința civilă nr. 1329 din 12 octombrie 2001 a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ.

Împotriva acestei încheieri Municipiul

București, prin Primarul General a declarat apel, iar prin decizia civilă nr. 808

din 22 iulie 2004 Curtea de Apel București, secția a VII-a, a respins ca

inadmisibil apelul, cu motivarea că apelantul nu a fost parte în litigiul în

care s-a emis titlul executoriu.

Împotriva acestei decizii în termen legal

Municipiul București prin Primarul General a declarat recurs, invocând

nelegalitatea deciziei și a încheierii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. S-a susținut în esență că titlul exhibat nu poate fi pus în

executare împotriva unei entități fără personalitate juridică, cum este

Primăria Municipiului București.

Curtea a pus în discuție motivul de

ordine publică al necompetenței materiale, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc.

civ.

Recursul este fondat, urmând ca prin

admiterea excepției de ordine publică ridicată, cauza să fie trimisă la

Tribunalul București pentru competentă soluționare a apelului, în baza

următoarelor considerente:

Încheierea pronunțată de Judecătoria

sectorului 6 București în baza art. 373

1

C. proc. civ. se încadrează

în cele pronunțate în cadrul procedurii necontencioase. Or, potrivit regulilor

din materia procedurii necontencioase, cuprinse în art. 331-339 C. proc. civ.,

apelul împotriva încheierii se judecă de tribunal. Textul art. 339 alin. (3) C.

proc. civ., care vizează această competență împotriva încheierii pronunțate de

președintele judecătoriei își găsește aplicarea, prin interpretarea a fortiori,

și în privința încheierii pronunțate de alt judecător, care poate fi și

stagiar, potrivit art. 56 alin. (1) pct.1 lit. a) din Legea nr. 92/1992 pentru

organizarea judecătorească (în vigoare la data pronunțării încheierii din

speță).

Ca atare, apelul a fost judecat de o

instanță necompetentă, impunându-se casarea deciziei recurate și trimiterea

cauzei, conform art. 312 alin. (6) C. proc. civ., instanței competente,

Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Municipiul București prin Primarul General împotriva

deciziei nr. 808/A din 22 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza pentru

competentă soluționare în apel potrivit art. 339 alin. (3) C. proc. civ. la

Tribunalul București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2005.