ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6916/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Judecătoria sectorului 5 București,

prin sentința civilă nr. 871 din 19 februarie 2004 au admis în parte acțiunea

formulată de reclamanții G.I. și D.G. în contradictoriu cu pârâții Consiliul

General al Municipiului București, Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 și

Primarul Municipiului București și a obligat pe pârâți să emită „dispoziție”

conform art. 23 din Legea nr. 10/2001.

S-a reținut că reclamanții G.I. și D.G.

au adresat prin intermediul executorului judecătoresc la data de 13 iulie 2001,

Primăriei Municipiului București, notificarea nr. 760 din 13 iulie 2001 prin

care au solicitat, în condițiile Legii nr. 10/2001 acordarea de despăgubiri

bănești pentru terenul în suprafață de 283 mp și construcția, situate în

București.

S-a mai arătat că pârâții nu și-au

respectat obligația impusă prin dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

de a se pronunța, prin dispoziție motivată, asupra notificării, în termen de 60

de zile de la data înregistrării acestora sau, după caz, de la data depunerii

actelor doveditoare.

Curtea de Apel București, secția a

VII-a civilă și litigii de muncă, prin decizia civilă nr. 645 din 17 iunie 2004

a respins ca nefondat apelul declarat de Municipiul București prin Primarul

General împotriva sentinței civile nr. 871 din 19 februarie 2004 a Judecătoriei

sectorului 5 București cu motivarea că prima instanță a făcut în cauză o justă

aplicare a dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001.

În termen legal, împotriva deciziei

civile nr. 645 din 17 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII-a

civilă și litigii de muncă, a declarat recurs Primăria municipiului București,

a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și au susținut, în

esență acțiunea formulată de reclamanți față de împrejurarea că termenul de 60

de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 are caracter de recomandare.

CURTEA urmează să respingă recursul

ca nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în

perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989 în termen de 60 de zile de la

înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor

doveditoare potrivit art. 22, unitatea deținătoare este obligată să se

pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii

de restituire în natură.

Prin dispozițiile menționate în mod

imperativ s-a prevăzut că obligația unității deținătoare de a emite

decizie/dispoziție motivată, obligație care trebuie îndeplinită în termen de 60

de zile.

Acțiunea prin care persoanele

îndreptățite solicită să fie obligată unitatea deținătoare să-și respecte

„obligația” de a face, este admisibilă iar, în speță, și întemeiată.

Față de considerentele menționate,

CURTEA va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Municipiul București, prin Primar General împotriva deciziei nr. 645/A

din 17 iunie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru

conflicte de muncă și litigii de muncă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 20 septembrie 2005.