ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7024/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 18 august 2004, reclamantele

I.M., N.S. și G.C. au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul București, prin

Primarul General, solicitând ca acesta să fie obligat să se pronunțe asupra

notificării lor referitoare la imobilul situat în sector 2 și să le plătească

1.000.000 lei daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.

În motivarea cererii, întemeiate pe

art. 23 din Legea nr. 10/2001 și art. 1073 și art. 1075 C. civ., reclamantele

au susținut că:

- sunt moștenitoarele proprietarilor

imobilului solicitat (teren de 254 mp și o construcție, în prezent demolată),

preluat de stat în baza Decretului nr. 397/1987;

- pârâtul nu a răspuns în termenul

prevăzut de lege la notificarea lor, din 9 noiembrie 2001 (însoțită de toate

actele doveditoare necesare), prin care solicitau măsuri reparatorii.

Tribunalul București, secția a IV a

civilă, prin sentința nr. 835 din 4 octombrie 2004, și-a declinat competența în

favoarea Judecătoriei sectorului 5 București, pe considerentul că, față de

obiectul cererii, în speță sunt operante dispozițiile art. 1 pct. 1 C. proc.

civ., și nu ale art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel București, secția a

IV a civilă, prin decizia nr. 300 din 2 martie 2005, a admis recursul declarat

de reclamante și a casat sentința, cu trimiterea cauzei la același tribunal,

pentru continuarea judecății.

S-a reținut că, potrivit art. 24

alin. (8) din Legea nr. 10/2001, tribunalul este competent să soluționeze, în

primă instanță, contestațiile formulate în baza acestei legi, indiferent de

obiectul lor.

Tribunalul București, secția a V a

civilă, prin sentința nr. 650 din 21 iunie 2005, a admis în parte acțiunea,

obligându-l pe pârât să se pronunțe prin dispoziție motivată asupra notificării

formulate de reclamante și a respins, ca inadmisibilă cererea privitoare la

daunele cominatorii.

S-a reținut că pârâtul nu a răspuns,

în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, la notificarea

făcută de reclamante, care, potrivit art. 580-580 C. proc. civ., nu au posibilitatea

legală de a solicita daune cominatorii.

Curtea de Apel București, secția a

VII a civilă, prin decizia nr. 30 din 20 octombrie 2005, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de pârât, cu motivarea că:

- problema competenței materiale a

fost soluționată irevocabil prin decizia nr. 300/2005;

- omisiunea recurentei de a se

pronunța asupra notificării este nejustificată atâta timp cât reclamantele au

depus înscrisurile doveditoare și au precizat, în scris, că nu au alte probe;

- acțiunea dedusă judecății constituie

una dintre căile procedurale pe care notificatorul le are la dispoziție pentru

a determina unitatea deținătoare să-și respecte obligația ce-i revine.

Pârâtul a declarat recurs, prin care

a solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii apelului și

respingerii cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, întemeiat

pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul a susținut că:

- notificările formulate în baza

Legii nr. 10/2001 nu pot fi soluționate preferențial, ci în ordinea numerelor

de înregistrare;

- reclamantele nu au indicat data

depunerii ultimului înscris și nu au făcut dovada existenței precizării că nu

mai au alte probe, astfel că, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001 și pct.

23.1 din H.G. nr. 498/2003, cererea lor, de emitere a dispoziției de

restituire, ar fi prematură.

Ambele critici sunt nefondate

deoarece:

- Legea nr. 10/2001 nu conține nici

o derogare de la obligația referitoare la soluționarea notificărilor în termen

de 60 de zile de la înregistrare;

- notificarea reclamantelor a fost

depusă la registratura Primăriei Municipiului București la 29 noiembrie 2001;

- pârâtul nu s-a pronunțat asupra

acestei notificări nici până în prezent (septembrie 2006) și nu susține

tranșant că reclamantele nu au depus ori au depus cu întârziere înscrisurile

doveditoare;

- în acest context, omisiunea

soluționării notificării formulate de reclamante nu are nici o justificare, iar

cererea lor, de chemare în judecată a pârâtului, nu este prematură.

Așa fiind, conform art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâtul Municipiul București prin primarul general împotriva deciziei nr. 30/A

din 20 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VII a civilă și

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 septembrie 2006.