ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3576/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 4 iunie 2004

pronunțată în camera de consiliu de către Judecătoria sectorului 6 București,

în dosarul de executare nr. 633/2004, instanța a încuviințat cererea de

executare silită prin poprire, formulată de creditoarea Primăria Municipiului

București, prin Primar împotriva debitoarei SC P.M.I. SRL și a terțului poprit B.C.R.,

sectorul 6 București, conform titlului executoriu, sentința civilă nr. 1682 din

13 februarie 2002 a Tribunalului București.

Potrivit acesteia, debitoarea a fost

obligată la plata către creditoarea Primăria Municipiului București a sumei de

2.359 dolari SUA echivalentul în lei la cursul oficial al Băncii Naționale a

României din ziua efectuării plății, cotă profit și 1.988,71 dolari SUA penalități

de întârziere în echivalentul în lei la cursul oficial al Băncii Naționale a

României din ziua plății în perioada septembrie 1999–31 ianuarie 2002.

Împotriva încheierii de încuviințare

a executării silite a declarat, în termen legal, apel debitoarea SC P.M.I. SRL

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 1571/A din 29

noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă, și pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins apelul, cu

motivare că, în mod corect instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 373 C.

proc. civ.

S-a apreciat că în cadrul procedurii

necontencioase a încuviințării silite, instanța nu este îndrituită a realiza un

nou control judiciar.

SC P.M.I. SRL a declarat recurs

împotriva deciziei Curții de Apel București, cerere înregistrată la 21 ianuarie

2005, fără însă a motiva recursul, astfel cum prevăd dispozițiile art. 303

alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit textului mai sus citat

„recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenul de

recurs”, sancțiunea nerespectării obligației de motivare a recursului, fiind

stabilită de legiuitor prin prevederile art. 306 alin. (1) din același cod.

Astfel, „recursul este nul dacă nu a

fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2),

acest din urmă text făcând referire la motivele de ordine publică care pot fi

invocate din oficiu de instanța de recurs, obligată a le pune în dezbaterea

părților”.

Cum, în speță, recursul nu a fost

motivat în termenul legal și nici nu este susceptibil de critici ce vizează

motive de ordine publică, în reglementarea legiuitorului, Înalta Curte va face

aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. și va constata nul

recursul, declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de

debitoarea SC P.M.I. SRL împotriva deciziei nr. 1571/A din 29 noiembrie 2004 a

Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte

de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 5 mai 2005.