ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1100/2006

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 30 august 2000, M.G. a solicitat ca, în contradictoriu cu Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială

Dolj, să se dispună anularea deciziei nr. 124 din 15 octombrie 1999, ca

nelegală.

Prin sentința civilă nr. 703 din 18

noiembrie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, reînvestită

cu soluționarea pricinii, după casarea unor hotărâri judecătorești anterioare,

a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Această sentință a fost menținută de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, care, prin decizia nr. 3577 din 7 iunie 2005, a respins recursul reclamantului, ca nefondat.

Instanța de control judiciar a

reținut că o atare soluție, se impune deoarece, din probele administrate

rezultă că reclamantul nu a fost supus unor acte de persecuție politică și

chiar și-a păstrat locul de muncă, fiind apreciat de conducerea liceului

industrial ce coordona activitatea școlii generale la care el funcționa ca titular.

De asemenea, că procesul-verbal de destituire din funcție invocat, atestă o

situație ce ține de raportul de muncă al reclamantului și nu se referă la nici

una din situațiile prevăzute de art. 1 și 2 din Decretul - Lege nr. 118/1990.

Împotriva ultimei hotărâri

judecătorești, M.G. a formulat, la data de 16 iunie 2005, prezenta cerere de

revizuire.

Revizuientul a susținut că instanța

de recurs nu a avut în vedere toate actele din dosar, pentru a pronunța o

decizie legală și temeinică, iar la dezbateri el nu a fost asistat de un

apărător.

Cererea de retractare este, însă,

inadmisibilă, de vreme ce motivele invocate de către M.G. nu se regăsesc

printre cele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., ci repun în discuție aspecte de fond, ale litigiului, care fuseseră examinate anterior de instanțe.

Pe de altă parte, din dosarul de

recurs al Înaltei Curți de Casație și Justiție rezultă că recurentul a fost

prezent la termenul din 7 iunie 2005 și a pus concluzii orale, cerând casarea

sentinței, iar în fond, admiterea acțiunii sale, astfel cum a fost formulată.

În condițiile date, nu poate fi

vorba de încălcarea dreptului la apărare a lui M.G., care în sensul legii să

justifice retractarea deciziei atacate.

Ținând seama de considerentele expuse

în cele ce preced, urmează a se respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de M.G. împotriva deciziei nr. 3577 din 7 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

inadmisibilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 martie 2006.