ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8578/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul D.I. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea deciziei nr. 4733

din 4 iunie 2004, emisă de pârâtă și menținerea în întregime a hotărârii nr. 4733

din 1 aprilie 2003, emisă de aceeași autoritate pârâtă.

În motivarea acțiunii sale,

reclamantul a arătat că prin decizia contestată, pârâta a anulat hotărârea prin

care îi stabilise calitatea de persoană refugiată și beneficiar al Legii nr. 189/2000.

A apreciat că hotărârea pe care o

contestă, este nelegală, deoarece tatăl său, împreună cu familia au fost

refugiați, astfel cum rezultă din extrasul eliberat de Arhivele Naționale

Bihor, care atestă că a fost luat în evidență, la 11 septembrie 1944, dar în

realitate, tatăl său a plecat în anul 1940.

A mai arătat că, faptul că fratele

său D.V., s-a născut la 7 decembrie 1944, în localitatea Vadu Crișului, se

explică prin lipsa serviciilor medicale în satul Zece Hotare.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 437/CA/2004 - P

din 13 septembrie 2004, după ce în prealabil a respins excepția tardivității

introducerii cererii, la instanță, invocată de pârâtă, a respins ca nefondată,

acțiunea, reținând, în esență, că în cauză, reclamantul nu a făcut dovada refugiului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

și reiterând motivele din acțiunea introdusă, a susținut, în esență, că

instanța a interpretat greșit legea și probele administrate în cauză.

Examinând hotărârea atacată, în

raport cu criticile formulate, cu actele dosarului și normele legale incidente

cauzei, se constată că recursul este nefondat.

Prin decizia nr. 4733 din 1 aprilie

2003, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor - Comisia pentru aplicarea Legii nr.

189/2000, a admis cererea reclamantului și a stabilit calitatea acestuia, de

strămutat din motive etnice, acordându-i pentru perioada 11 septembrie 1944 - 6

martie 1945, drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000.

Ulterior, prin decizia nr. 4733 din

4 iunie 2004, pârâta a anulat hotărârea emisă la 1 aprilie 2003, ca fiind

eronată, prin actele prezentate reclamantul nefăcând dovada că se încadrează în

prevederile Legii nr. 189/2000.

Într-adevăr, din extrasul nr. 742

din 18 februarie 2003, eliberat de către Direcția Arhivelor Naționale Bihor,

rezultă că numitul D.I. figurează în indexul cu evidența refugiaților români

din Ungaria, întocmit la data de 11 septembrie 1944, în timp ce din declarația

notarială a martorului B.D. rezultă că acesta, împreună cu familia, s-a

refugiat în septembrie 1944, din Vadu Crișului, județul Bihor, în Roșia -

Beiuș, județul Bihor, de unde s-a întors în Vadu Crișului, în cursul lunii

septembrie.

Declarația notarială a martorului

este infirmată și de certificatul de naștere al fratelui reclamantului, D.N.,

din care reiese că nașterea acestuia a avut loc la data de 7 decembrie 1944,

tot în localitatea Vadu Crișului, care se afla în teritoriul cedat Ungariei, fiind

localitatea de unde, după susținerile martorilor, părinții reclamantului ar fi

plecat în luna septembrie 1944.

La aceste date contradictorii se

adaugă și declarațiile depuse la dosarul surorii reclamantului, M.M., respectiv

D.I. și M.Ma., care au declarat că familia acesteia ar fi fost plecată în

refugiu. în perioada noiembrie 1940 - februarie 1945, din localitatea Vadu

Crișului, în localitatea Zece Hotare.

Prin urmare, pretinsul refugiu al

tatălui reclamantului, în 1940, nu a fost dovedit, nașterea fratelui, D.N., la

7 decembrie 1944, în Vadu Crișului, localitatea de domiciliu, infirmă refugiul

mamei și al copiilor.

În plus, frații vorbesc despre

refugiul în Roșia - Beiuș, iar când motivează nașterea fratelui D.N., în Vadu

Crișului, vorbesc despre Zece Hotare, ca fiind localitatea de refugiu.

Prin urmare, față de susținerile

nedovedite și datele contradictorii furnizate în cauză, se constată că în mod

corect prima instanță a respins acțiunea reclamantului.

În consecință, recursul este

nefondat și urmează a se respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul D.I. împotriva sentinței nr. 437/CA/2004 - P din 13 septembrie 2004

a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 noiembrie 2004.