ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8577/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea deciziei nr. 7160 din 14 iunie 2004, emisă de pârâtă și menținerea în întregime, a hotărârii nr. 7160 din 26 august 2003, emisă de aceeași autoritate pârâtă. În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că prin decizia contestată, pârâta a anulat hotărârea prin care îi stabilise calitatea de persoană refugiată și beneficiară a Legii nr. 189/2000.

A apreciat că hotărârea pe care o contestă, este nelegală, deoarece tatăl său, împreună cu familia au fost refugiați, astfel cum rezultă din extrasul eliberat de Arhivele Naționale Bihor, care atestă că a fost luat în evidență la 11 septembrie 1944, dar, în realitate, tatăl său a plecat în anul 1940. A mai arătat că, împrejurarea că fratele său, D.N., s-a născut la 7 decembrie 1944, în localitatea Vadu Crișului, se explică prin lipsa serviciilor medicale în satul Zece Hotare. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 438/CA/2004 - P din 13 septembrie 2004, după ce, în prealabil, a respins excepția tardivității introducerii cererii, la instanță, invocată de pârâtă, a respins ca nefondată, acțiunea, reținând în esență, că în cauză, reclamanta nu a făcut dovada refugiului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și, reiterând motivele din acțiunea introductivă, a susținut, în esență, că instanța a interpretat greșit legea și probele administrate în cauză. Examinând hotărârea atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele dosarului și normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat. Prin decizia nr. 7160 din 26 august 2003, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, a admis cererea reclamantei și a stabilit calitatea acesteia, de persoană strămutată din motive etnice, acordându-i, pentru perioada 15 noiembrie 1940 - 15 februarie 1945, drepturile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. Ulterior, prin decizia nr. 7160 din 4 iunie 2004, pârâta a anulat hotărârea emisă la 26 august 2003, ca fiind eronată, prin actele prezentate, reclamanta nefăcând dovada că se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000. Într-adevăr, din extrasul nr. 4098 din 29 iulie 2003, eliberat de către Direcția Arhivelor Naționale Bihor, rezultă că numitul D.I. figurează în indexul cu evidența refugiaților români din Ungaria, întocmit la data de 11 septembrie 1944, iar din declarațiile notariale ale martorilor D.I. și M.M., reiese că reclamanta, împreună cu familia sa, s-a refugiat în perioada noiembrie 1940 - februarie 1945, din localitatea Vadu Crișului, în localitatea Zece Hotare.

Declarațiile notariale ale martorilor sunt infirmate și de datele din certificatul de naștere al fratelui reclamantei, din care reiese că nașterea acestuia a avut loc la data de 7 decembrie 1944, tot în localitatea Vadu Crișului, localitate care se afla în teritoriul cedat Ungariei, fiind, totodată și localitatea de unde susțineau martorii, că părinții reclamantei ar fi plecat în luna noiembrie 1940. La aceste date contradictorii, se adaugă și declarațiile martorilor B.D. și M.D., depuse în dosarul celuilalt frate al reclamantei, D.I., care au declarat că familia acestuia ar fi fost plecată în refugiu, în perioada septembrie 1944 - februarie 1945, din localitatea Vadu Crișului, în localitatea Roșia.

Prin urmare, pretinsul refugiu al tatălui reclamantei, în 1940, nu a fost dovedit, nașterea fratelui D.N., la 7 decembrie 1944, în Vadu Crișului, localitatea de domiciliu, infirmă refugiul mamei și a copiilor. În plus, frații vorbesc despre refugiul în localitatea Roșia, iar când motivează nașterea fratelui, D. N., în Vadu Crișului, vorbesc despre Zece Hotare, ca fiind localitatea de refugiu. Prin urmare, față de susținerile nedovedite și datele contradictorii furnizate în cauză, se constată că în mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamantei. În consecință, recursul este nefondat și urmează a se respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta M.M. împotriva sentinței nr. 438/CA/2004 - P din 13 septembrie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2004.