ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3820/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 145 din 10 martie 2004, Tribunalul Argeș, a condamnat pe inculpata L.G. la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., în condițiile art. 5 alin. (1) și (6) din Legea nr. 78/2000 și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. În temeiul art. 86 2 C. pen., s-a fixat termen de încercare de 5 ani și 6 luni. Inculpata a fost obligată să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 83 3 alin. (1) C. pen. și în temeiul dispozițiilor art. 86 3 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost obligată să se prezinte la Serviciul de reintegrare socială de pe lângă Tribunalul Argeș la datele și orele stabilite prin acest serviciu.

S-a constatat că suma de 1.000.000 lei a fost restituită denunțătorului. În baza art. 30 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus publicarea sentinței, după rămânerea definitivă, într-un ziar de răspândire locală. Inculpata a fost obligată la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 2.000.000 lei, pentru faza de urmărire penală și 300.000 lei onorariu pentru avocatul din oficiu. S-a reținut că, inculpata L.G., la data de 10 ianuarie 2002, a fost desemnată de instanța de judecată să efectueze o expertiză tehnică de specialitate, în dosarul nr. 761/2002 al Tribunalului Argeș, având ca obiect apelul declarat de numiții A.P. ș.a., împotriva sentinței penale nr. 1048 din 27 septembrie 2000, pronunțată de Judecătoria Topoloveni.

În aceste condiții, inculpata a fost înștiințată de instanță, ca până la termenul de judecată din data de 28 februarie 2002 să depună lucrarea împreună cu dovezile de citare ale părților. Inculpata, în ziua de 23 februarie 2002, s-a deplasat în comuna Căteasca, unde, după ce a făcut constatările și măsurătorile necesare, a revenit în Pitești cu autoturismul condus de martorul G.E. care se afla cu soția sa, martora G.M. Cu această ocazie, martorul a rugat-o pe inculpată să urgenteze efectuarea lucrării de expertiză și, întrucât aceasta a susținut că este ocupată și nu poate urgenta lucrarea, martorul a întrebat-o cât îl costă efectuarea cu prioritate a lucrării. În aceste condiții, inculpata a cerut suma de 3.000.000 lei, respectiv 1.000.000 lei înainte, și 2.000.000 lei, când depune lucrarea.

În după amiaza zilei de 26 februarie 2002, conform înțelegerii, martorul împreună cu soția sa, s-au întâlnit cu inculpata, în curtea bisericii Sf. Anton, din municipiul Pitești, prilej cu care aceasta a primit suma de 1.000.000 lei. Cu toate acestea, inculpata nu a depus lucrarea, fapt ce a făcut ca instanța de judecată, prin adresele nr. 761/2001 din 1 martie 2002, nr. 761 din 5 aprilie 2002 și nr. 761 din 10 mai 2002, să-i solicite înaintarea raportului de expertiză, prin ultima adresă, atrăgându-i-se atenția că în cazul nedepunerii lucrării la termenul din 23 mai 2002, va fi amendată. La data de 17 mai 2002, inculpata a depus la instanță lucrarea, însă, cum martorul a constatat că acest lucru s-a făcut cu întârziere, cât și în defavoarea sa, a încunoștiințat instanța în legătură cu această situație, și, ulterior, a sesizat organele de urmărire penală.

Ulterior, la solicitarea martorului, inculpata a restituit acestuia suma de 1.000.000 lei, prin intermediul martorilor T.C. și M.M., acesta din urmă fiind fiul inculpatei. Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că suma de 3.000.000 lei a fost restituită denunțătorului. Împotriva sentinței a declarat apel inculpata, care, prin apărătorul ei ales, a solicitat, în principal, achitarea, cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită sub aspectul laturii subiective, lipsind intenția. În subsidiar, inculpata a cerut reducerea pedepsei și aplicarea prevederilor art. 81 C. pen., respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei. Curtea de Apel Pitești, prin decizia penală nr. 124/ A din 6 mai 2004, a respins, ca nefondat, apelul inculpatei, obligând-o la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata L.G., reiterând motivele din apel. Recursul este nefondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele de fond și de apel au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatei L.G. în săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., în condițiile art. 5 alin. (1) și (6) din Legea nr. 78/2000. Astfel, este dovedit, în baza denunțului și a declarațiilor martorilor din lucrări că inculpata, în calitate de expert tehnic a pretins suma de 3.000.000 lei de la martorul G.E., din care a primit 1.000.000 lei, în scopul de a îndeplini cu prioritate îndatoririle sale de serviciu.

Potrivit art. 23 alin. (2) din O.G. nr. 2 din 21 ianuarie 2000, privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, plata onorariului cuvenit expertului sau specialistului se face numai în biroul local pentru expertize judiciare, tehnice și contabile. Prin urmare, inculpata, față de dispozițiile legale sus-menționate, nu era îndreptățită să pretindă și să primească suma de 1.000.000 lei de la denunțător. Având în vedere aceste probe, în mod corect, instanța de fond a condamnat pe inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită. Stabilită fiind vinovăția inculpatei, instanța de fond a aplicat acesteia o pedeapsă just individualizată, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen.

și proporțională cu pericolul social al faptei comise. Întrucât criticile din recursul declarat sunt neîntemeiate, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul, cu obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare, inclusiv, a onorariului pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata L.G. împotriva deciziei penale nr. 124/ A din 6 mai 2004 a Curții de Apel Pitești. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 iulie 2004.