ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.10.2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6131/2006

HOTĂRÂRE
24.10.2006
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6131/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față;

în baza actelor dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 18/ MF din 35 octombrie 2004 a Tribunalului

Argeș s-a dispus condamnarea inculpaților:

G.G., la 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare

corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art.

99 C. pen.

- în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei, iar în baza art. 82 C. pen., raportat la art. 110 C. pen.,

s-a fixat termen de încercare de un an și 6

luni. S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

- în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsa aplicată timpul

reținerii de 24 ore din data de

29 aprilie 2004.

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat

la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. pen., s-a dispus

achitarea inculpatei G.G. pentru două infracțiuni de tâlhărie săvârșite

în dauna părții vătămate V.M. și Șt.V.,

prevăzute

de art. 221 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu

aplicarea

art. 99 C. pen., iar în baza art. 91 C. pen. s-a aplicat o

amendă administrativă de 6.000.000 lei.

Prin aceeași sentință s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. pen., s-a dispus

achitarea inculpatului L.I.D. pentru infracțiunea de tâlhărie săvârșite în

dauna părții vătămate V.M., iar în baza art. 91 C. pen., s-a aplicat  o amendă

administrativă de 6.000.000 lei.

S-a constatat acoperit prejudiciul cauzat părții vătămate Șt.V., iar

inculpații au fost obligați, în solidar, minora și cu părinții să plătească,

părții civile suma de 7.000.000 lei daune morale părții civile V.M. suma de

1.000.000 lei daune morale, iar părții civile Șt.V. suma de 4.000.000 daune

morale.

Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut următoarea

situație de fapt:

Inculpații L.I.D. și G.G. locuiesc în comuna Grabănu, județul Buzău,

iar în urma unor conflicte avute cu părinții s-au

hotărât să vină în Pitești unde au cheltuit banii pe care îi avea

asupra lor și

nemaiavând bani pentru a-și plăti transportul la

întoarcerea în comuna

natală, s-au hotărât

să sustragă bunuri de la persoanele pe care urmau să le

întâlnească în

municipiul Pitești.

În ziua de 28 aprilie 2004, aflându-se în zona în zona pieței Ceair,

cei doi inculpați observând o bătrână care avea în mână o sacoșă iar în aceasta

un portmoneu, au urmărit-o, au urmărit-o până la un loc mai ferit.

Inculpatul L.I.D. a îmbrâncit-o și i-a tras din mână sacoșa, moment în

care inculpata G.G. i-a pus părții vătămate mâna la gură pentru a nu striga.

Cu sacoșa sustrasă, inculpații au mers pe malul râului Argeș, parte din

bunurile găsite în interiorul acesteia, respectiv produse alimentare, le-au

aruncat, luând doar suma de 150.000 lei, valoarea

totală a bunurilor sustrase

prin violență fiind de 336.000.000 lei.

La data de 29 aprilie 2004 inculpații se aflau în aceeași zonă a pieței

Ceair, moment în care inculpata a observat două bătrâne care se țineau de braț,

părțile vătămate Șt.V. și A.V., propunându-i inculpatului L.I.D. să procedeze

ca în ziua precedentă, dar acesta nu a mai fost de acord.

Astfel, inculpata s-a apropiat de partea

vătămată Șt.V., a

început să tragă de geantă și pentru că

aceasta opunea rezistență a dezechilibrat-o atât pe ea cât și pe partea

vătămată A.V. Acestea căzând la pământ.

După ce inculpata a smuls geanta, a încercat să fugă dar a fost

observată de martorul M.E. care a urmărit-o, a prins-o și a predat-o organelor

de poliție.

S-a reținut că, partea vătămată A.V. a

suferit leziuni ce

au necesitat pentru vindecare 70 zile

îngrijiri medicale.

împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă

Tribunalul Argeș și inculpații G.G. și L.I.D.

În apelul său, parchetul a criticat hotărârea pentru nelegalitate

referitor la greșita achitare a inculpaților în baza art. 10 lit. b

1

)

acestora, în temeiul art. 91 C. proc. pen., a unei amenzi administrative și în

mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice a

celei de-a doua fapte de tâlhărie săvârșită la data de 29 aprilie 2004,

de către inculpata G.G., din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c)

și alin. (

3) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 99 C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen.,

întrucât în rechizitoriu, în raport de situația de fapt,

se reține că aceasta singură a comis infracțiune

de tâlhărie în public. S-a mai

solicitat înlăturarea aplicării

dispozițiilor art. 81 C. pen., față de inculpată.

Inculpații, în cererile scrise, au revenit și au precizat că își retrag

apelurile.

Prin decizia penală nr. 9/ A/MF din 22 februarie 2005, Curtea de Apel

Pitești a admis apelul formulat de parchet, a fost înlăturată achitarea

inculpaților și dispoziția de schimbare a

încadrării juridice a faptei săvârșită de

inculpata minoră G.G., în

dauna părții civile Șt.V., fiind menținută încadrarea juridică dată faptei prin

rechizitoriu, respectiv

infracțiunea de

tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a

faptei săvârșită de inculpata G.G. din infracțiunea prevăzută de art. 184 alin.

(2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.

A fost condamnată inculpata G.G., la: un an închisoare în pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și

alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art.

99 C. pen., 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută

de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C.

pen. și, la 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare

corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C.

pen., cu aplicarea art. 74

lit. a) și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca

inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de un

an închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen.

Prin aceeași hotărâre a fost condamnat inculpatul L.I.D., la un an

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit.

c) și art. 74 lit. a) și c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen.

S-a dedus perioada reținerii de 24 ore pentru cei doi inculpați, din

data de 29 aprilie 2004.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale hotărârilor pronunțate în cauză.

S-a luat act de retragerea apelurilor declarate de inculpații G.G. și L.I.D.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Pitești și inculpații G.G. și L.I.D.

În recursul său, parchetul a criticat hotărârile pentru nelegalitate,

susținând că inculpata G.G. nu putea să-și retragă apelul declarat în termen,

iar pedepsele aplicate inculpaților sunt excesiv de blânde.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 5018 din 8

septembrie 2005, a admis recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Pitești și inculpații G.G. și L.I.D. și a trimis cauza, pentru rejudecarea

apelurilor la Curtea de Apel Pitești, cu motivarea că, au fost încălcate

dispozițiile art. 369 alin. (2) teza a II a C. proc. pen., potrivit cărora,

inculpata minoră G.G. nu putea să-și retragă apelul declarat personal sau de

reprezentantul legal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești sub nr. 31/MF/2006.

Prin decizia penală nr. 7/ A/MF din 15 februarie 2006, Curtea de Apel

Pitești a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Pitești, în sensul că au fost înlăturată dispozițiile de achitare a

inculpaților G.G. și L.I.D. precum și de schimbare a încadrării juridice a

faptei săvârșite de inculpata G.G. împotriva părții civile Șt.V.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării

juridice a faptei săvârșită de inculpata G.G. din infracțiunea prevăzută de art.

184 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen.

și în rejudecare;

A fost condamnată inculpata G.G., la pedepsele de: un an închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c)

și art. 99 C. pen., 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74

lit. a) și c) C. pen. și art. 99 C. pen. și, 8 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin.

(2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 99 C. pen.

În baza art. 33, art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute

pedeapsa cea mai grea de un an închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Prin aceeași hotărâre s-a dispus condamnarea inculpatului L.I.D., la un

an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută

de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. c) și art. 74 lit. a) și c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a dedus din pedepsele aplicate

inculpaților reținerea de 24 de ore din

data de 29 aprilie

2004.

A fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații G.G.

și L.I.D. împotriva aceleiași decizii.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Pitești și inculpatul L.I.D.

În recursul său parchetul a criticat hotărârea atacată sub aspectul

greșitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaților.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate,

înlăturarea

aplicării circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., reținute în

favoarea inculpaților, majorarea pedepselor

aplicate și eventul, stabilirea și a

unui spor de pedeapsă, având în

vedere concursul de infracțiuni.

În recursul său, inculpatul L.I.D. a solicitat admiterea acestuia,

casarea deciziei atacate și în principal, trimiterea cauzei pentru

rejudecare în vederea efectuării unei expertize

psihiatrice care să stabilească dacă în raport de bolile psihice de care suferă,

discernământul acestuia îi

permitea să aibă reprezentarea faptelor sale.

În subsidiar a solicitat casare deciziei atacate și menținerea

hotărârii primei.

Examinând recursuri declarate în raport de

motivele de casare invocate

se constată că recursul

declarat de parchet este nefondat, iar recursul declarat de inculpatul L.I.D.

este fondat pentru considerentele ce urmează.

Din verificarea actelor dosarului se

retine că instanțele au stabilit corect

situația de fapt

și vinovăția inculpaților în raport de materialul probator

administrat în cauză, ia instanța de apel a

aplicat inculpatei G.G. o

pedeapsă just individualizată, conform

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Potrivit art. 18

1

social al

unei infracțiuni, fapta prevăzută

de legea penală, dacă prin atingerea minimă

adusă uneia din valorile

apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de

importanță.

În alin. (2) al aceluiași articol, se stipulează că, la stabilirea în

concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de

săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost

comisă, de urmarea produsă, precum și de persoana

și conduita făptuitorului.

Raportând cauzei textul de lege mai sus

menționat, se reține că, fapta

săvârșită de inculpatul L.I.D.,

la data de 28 aprilie 2004, care a constat în sustragerea, împreună cu

inculpata G.G., prin violență, de la partea vătămată V.M., a unei sacoșe în

care se aflau mai multe bunuri în valoare totală de 336.000.000 lei,

producându-i acesteia vătămări corporale pentru a căror vindecare au fost

necesare un număr de 1-2 zile îngrijiri medicale, în condițiile în care

inculpatul, așa cum dovedesc actele medicale depuse la dosar este bolnav

psihic, nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii de tâlhărie, prevăzut

de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

Așadar, în mod corect instanța de fond a dispus, în temeiul art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. pen., achitarea

inculpatului pentru

infracțiunea reținută

în sarcina sa și  aplicarea unei amenzi administrative.

Referitor la pedepsele aplicate inculpatei G.G. se constată că acestea

au fot corect individualizate, neexistând motive pentru majorarea acestora.

Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este nu numai o măsură de

constrângere cu și un mijloc de reeducare a condamnatului.

Conform dispozițiilor art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea

pedepsei inculpatei G.G., instanța de apel a ținut seama de gradul ridicat de

pericol social al faptei, de modalitatea și împrejurările comiterii lor, dar și

de datele ce caracterizează persoana acesteia, care se află la prima

confruntare cu rigorile legii penale, nefiind cunoscută cu antecedente penale,

a avut o atitudine sinceră pe parcursul desfășurării procesului penal,

recunoscând și regretând faptele comise și era minoră la data comiterii

infracțiunilor.

Așadar, în mod justificat instanța de apel reținut în favoarea

inculpatei G.G. circumstanțe atenuante, conform art. 74 lit. a) și c) C. pen.

, iar pedeapsa rezultantă de un an închisoare,

sub aspectul cuantumului

său, este suficientă pentru atingerea scopului

pedepsei și anume, reeducarea inculpatei în vederea reintegrării sale în

societate și prevenția generală.

Astfel, se constată că, nu există temeiuri pentru majorarea pedepsei

aplicate inculpatei Jar dispoziția de achitare dispusă de instanța de fond față

de inculpatul L.I.D. este legală și temeinică, urmând ca recursul declarat de

parchet să fie respins ca nefondat.

Cu privire la recursul declarat de L.I.D.,

acesta urmează să fie

admis, se va casa decizia atacată,

și rejudecând, urmează să fie respins, ca nefondat, apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș împotriva sentințeiF6130 penale nr. 18/ MF

din 25 octombrie 2004 a Tribunalului Argeș, secția penală, hotărâre ce va fi

menținută.

Se va constata că inculpata G.G. a fost reținută o zi, respectiv 29

aprilie 2004.

Admite recursul declarat de inculpatul L.I.D. împotriva deciziei penale

nr. 7/ A/MF din 15 februarie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția mixtă pentru

cauze cu minori și de familie.

Casează decizia atacată, numai cu privire la inculpatul L.I.D.

și rejudecând, respinge, ca nefondat, apelul declarat

de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Argeș împotriva sentinței penale nr.

18/ MF din 25 octombrie 2004 a Tribunalului Argeș, secția penală, hotărâre pe

care o menține.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Pitești împotriva

aceleiași decizii, privind pe inculpații L.I.D. și G.G.

Constată că inculpata G.G. a fost reținută o zi, respectiv 29 aprilie

2004.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-06-01
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3418/2005
Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 138 din 4 februarie 2005, pronunțată în dosar nr. 6446/2004, Tribunalul București, secția I penală, a dispus, în baza art. 211 ali
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 629/2006
A. la un an și 6 luni închisoare. În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata S.A. la un an și 4 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.
ÎCCJ 2006-05-22
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3247/2006
Asupra recursurilor penale de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 408 din 28 martie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 600/2004, s-a dispus condamnarea in
ÎCCJ 2003-10-07
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4281/2003
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 140 pronunțată la data de 6 iunie 2002 în dosarul penal nr. 4231/2000, Tribunalul Maramureș a dat următoarea hotărâre: A condamnat pe
ÎCCJ 2006-04-18
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2547/2006
Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1083 din 8 septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu ap
Sursă