ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3372/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Judecătoria Alba Iulia prin

încheierea din 15 martie 2004 din camera de consiliu în dosarul nr. 1501/2004 a

încuviințat cererea de executare silită a creditoarei SCA I. SA înaintată de

executor judecătoresc S.F., asupra debitoarei SCCA M. Cugir în temeiul titlului

executor reprezentat de Ordonanța nr. 1451/CA/2003 a Tribunalului Alba.

S-a încuviințat astfel ca debitoarea

să plătească creditoarei suma de 700.000.000 lei, valoare reactualizată cu

indicele de inflație pe perioada 28 martie 2003, la data plății precum și suma

de 7.392.000 lei cheltuieli de judecată.

Prin aceeași încheiere a fost

obligată debitoarea la 7.676.000 lei cheltuieli de executare reprezentând

cheltuieli de investire și taxă de timbru.

S-a constatat că Ordonanța nr. 1451/CA

din 11 noiembrie 2003 pronunțată în dosarul nr. 6405/2003 al Tribunalului

Alba-Iulia, constituie titlu executoriu pentru obligarea la plata sumelor de

700.000.000 lei și respectiv, de 7.392.000 lei.

Curtea de Apel Alba-Iulia prin

decizia civilă nr. 1163/A din 27 august 2004 a respins ca nefondat apelul

creditoarei SCA I. formulat împotriva încheierii din 15 martie 2004 pronunțată

în dosarul nr. 1501/2004 al Judecătoriei Alba Iulia.

Pentru a proba această hotărâre,

instanța a reținut că în dosarul de fond nu a fost depusă o dovadă reprezentând

plata onorariului de avocat pentru avocat M.I. a cărei delegație a fost depusă

la dosar.

S-a constatat însă din chitanța

existentă la dosar că se va achita un onorariu de avocat de 200.000.000 lei la

data de 1 martie 2004, după introducerea cererii de executare silită (la 19

februarie 2004). Plata făcându-se în favoarea unor cabinete asociate de

avocați, nu s-a putut determina că este vorba de același contract de asistență

juridică, angajat în cauză.

Împotriva acestei decizii a declarat

în termen legal recurs petiționara creditoare SCA I. SA.

Critica recurentei, nemotivată în

drept s-a referit în fapt la împrejurarea că a fost încălcat art. 371

7

alin. (3) și (4) C. proc. civ. Potrivit acestei dispoziții, sumele care urmează

să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc prin proces verbal

pe baza dovezilor prezentate de partea interesată în condițiile legii.

Or, susține recurenta, instanța nu

avea prerogativa de a aprecia asupra cheltuielilor de executare prerogativă exclusiv

dată în sarcina executorului judecătoresc.

Deși s-a făcut dovada achitării

onorariului de avocat instanța nu a acordat în mod ilegal aceste cheltuieli cât

privește plata către cabinetele asociate de avocați A. T. și M., recuranta a

arătat că începând cu 1 ianuarie 2004 Cabinetul individual M.I.M. face parte

din Cabinetele asociaților de avocați A., T. și M. iar data plății onorariului

nu prezintă relevanță.

Recursul este fondat și se va admite

pentru următoarele considerente.

Analizând criticile formulate

instanța apreciază conform art. 306 alin. (3) că acestea se încadrează în

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 fiind greșit aplicate

dispozițiile art. 371

7

alin. (3) și 4 C. proc. civ.

Potrivit art. 371

7

C.

proc. civ. partea care solicită îndeplinirea unui act sau a unei activități

care interesează executarea silită este obligată a avansa cheltuielile necesare

în acest scop.

Cadrul stabilirii și acordării

acestor cheltuieli este determinat de alin. (3) și (4) al aceluiași articol.

Ele se stabilesc de către executorul

judecătoresc, prin proces verbal pe baza dovezilor prezentate de partea

interesată, proces verbal care constituie titlu executoriu.

Ca urmare instanța investită cu o

cerere de încuviințare a executării silite verifică dacă îi sunt prezentate

titlurile executorii, atât pentru fondul pricinii cât și pentru cheltuielile de

executare. Pentru acestea din urmă , potrivit textului mai sus citat procesul

verbal al executorului reprezintă titlu executoriu care nu mai poate fi

cenzurat de instanță.

Instanța a procedat greșit la o

asemenea cenzură interpretând ca necorespunzătoare chitanța privind onorariul

de avocat depusă în apel.

De altfel se constată că

interpretarea instanței de apel cu privire la valabilitatea plății onorariului

este greșită. Documentul din dosar consemnează plata sumei către avocatul ales,

indiferent că acesta lucrează individual sau în asociație, plata onorariului

fiind posibil să fie făcută și ulterior angajării avocatului.

Oricum plata se situează înainte de

judecarea încheierii de încuviințare a executării silite deci îndreptățea

instanța să se pronunțe asupra ei.

Pe cale de consecință se va admite

recursul și se va modifica decizia atacată în sensul că se va admite apelul

creditoarei împotriva încheierii din 15 martie 2004 a Judecătoriei Alba-Iulia

în dosarul nr. 1501/2004 și va fi obligată debitoarea SCCA M. Cugir și la plata

onorariului de avocat de 200.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de executare.

Celelalte dispoziții ale încheierii

vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de creditoarea SCA I. SA

împotriva deciziei nr. 1163 A din 27 august 2004 pronunțată de Curtea de Apel

Alba Iulia pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de

creditoarea SCA I. SA împotriva încheierii din 15 martie 2004 a Judecătoriei

Alba Iulia din dosarul nr. 1501/2004.

Obligă debitoarea SCCA M. Cugir și la plata sumei de

200.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Menține celelalte dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 aprilie 2005.