ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3372/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Judecătoria Alba Iulia prin încheierea din 15 martie 2004 din camera de consiliu în dosarul nr. 1501/2004 a încuviințat cererea de executare silită a creditoarei SCA I. SA înaintată de executor judecătoresc S.F., asupra debitoarei SCCA M. Cugir în temeiul titlului executor reprezentat de Ordonanța nr. 1451/CA/2003 a Tribunalului Alba. S-a încuviințat astfel ca debitoarea să plătească creditoarei suma de 700.000.000 lei, valoare reactualizată cu indicele de inflație pe perioada 28 martie 2003, la data plății precum și suma de 7.392.000 lei cheltuieli de judecată. Prin aceeași încheiere a fost obligată debitoarea la 7.676.000 lei cheltuieli de executare reprezentând cheltuieli de investire și taxă de timbru.

S-a constatat că Ordonanța nr. 1451/CA din 11 noiembrie 2003 pronunțată în dosarul nr. 6405/2003 al Tribunalului Alba-Iulia, constituie titlu executoriu pentru obligarea la plata sumelor de 700.000.000 lei și respectiv, de 7.392.000 lei. Curtea de Apel Alba-Iulia prin decizia civilă nr. 1163/A din 27 august 2004 a respins ca nefondat apelul creditoarei SCA I. formulat împotriva încheierii din 15 martie 2004 pronunțată în dosarul nr. 1501/2004 al Judecătoriei Alba Iulia. Pentru a proba această hotărâre, instanța a reținut că în dosarul de fond nu a fost depusă o dovadă reprezentând plata onorariului de avocat pentru avocat M.I. a cărei delegație a fost depusă la dosar.

S-a constatat însă din chitanța existentă la dosar că se va achita un onorariu de avocat de 200.000.000 lei la data de 1 martie 2004, după introducerea cererii de executare silită (la 19 februarie 2004). Plata făcându-se în favoarea unor cabinete asociate de avocați, nu s-a putut determina că este vorba de același contract de asistență juridică, angajat în cauză. Împotriva acestei decizii a declarat în termen legal recurs petiționara creditoare SCA I. SA. Critica recurentei, nemotivată în drept s-a referit în fapt la împrejurarea că a fost încălcat art. 371 7 alin. (3) și (4) C. proc. civ. Potrivit acestei dispoziții, sumele care urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc prin proces verbal pe baza dovezilor prezentate de partea interesată în condițiile legii.

Or, susține recurenta, instanța nu avea prerogativa de a aprecia asupra cheltuielilor de executare prerogativă exclusiv dată în sarcina executorului judecătoresc. Deși s-a făcut dovada achitării onorariului de avocat instanța nu a acordat în mod ilegal aceste cheltuieli cât privește plata către cabinetele asociate de avocați A. T. și M., recuranta a arătat că începând cu 1 ianuarie 2004 Cabinetul individual M.I.M. face parte din Cabinetele asociaților de avocați A., T. și M. iar data plății onorariului nu prezintă relevanță. Recursul este fondat și se va admite pentru următoarele considerente. Analizând criticile formulate instanța apreciază conform art. 306 alin. (3) că acestea se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 fiind greșit aplicate dispozițiile art. 371 7 alin. (3) și 4 C. proc.

civ. Potrivit art. 371 7 C. proc. civ. partea care solicită îndeplinirea unui act sau a unei activități care interesează executarea silită este obligată a avansa cheltuielile necesare în acest scop. Cadrul stabilirii și acordării acestor cheltuieli este determinat de alin. (3) și (4) al aceluiași articol. Ele se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces verbal pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, proces verbal care constituie titlu executoriu. Ca urmare instanța investită cu o cerere de încuviințare a executării silite verifică dacă îi sunt prezentate titlurile executorii, atât pentru fondul pricinii cât și pentru cheltuielile de executare. Pentru acestea din urmă , potrivit textului mai sus citat procesul verbal al executorului reprezintă titlu executoriu care nu mai poate fi cenzurat de instanță.

Instanța a procedat greșit la o asemenea cenzură interpretând ca necorespunzătoare chitanța privind onorariul de avocat depusă în apel. De altfel se constată că interpretarea instanței de apel cu privire la valabilitatea plății onorariului este greșită. Documentul din dosar consemnează plata sumei către avocatul ales, indiferent că acesta lucrează individual sau în asociație, plata onorariului fiind posibil să fie făcută și ulterior angajării avocatului. Oricum plata se situează înainte de judecarea încheierii de încuviințare a executării silite deci îndreptățea instanța să se pronunțe asupra ei. Pe cale de consecință se va admite recursul și se va modifica decizia atacată în sensul că se va admite apelul creditoarei împotriva încheierii din 15 martie 2004 a Judecătoriei Alba-Iulia în dosarul nr. 1501/2004 și va fi obligată debitoarea SCCA M. Cugir și la plata onorariului de avocat de 200.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de executare.

Celelalte dispoziții ale încheierii vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de creditoarea SCA I. SA împotriva deciziei nr. 1163 A din 27 august 2004 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de creditoarea SCA I. SA împotriva încheierii din 15 martie 2004 a Judecătoriei Alba Iulia din dosarul nr. 1501/2004. Obligă debitoarea SCCA M. Cugir și la plata sumei de 200.000.000 lei cheltuieli de judecată. Menține celelalte dispoziții. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2005.