ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1226/2006

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Cluj, secția comercială și contencios administrativ, prin decizia nr. 4094 din 21 mai 2004, a admis acțiunea în anulare formulată de reclamantul C.L.C.D., împotriva hotărârii arbitrale nr. 8 din 5 septembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Arbitral T.V. Baia Mare, pe care a anulat-o și s-a constatat nulitatea absolută a convenției arbitrale nr. 769 din 29 iulie 2003, intervenită între părți, cu dispunerea restabilirii situației în C.F. Pârâtul M.I. a fost obligat la cheltuieli de judecată în sumă de 138.500 lei. În pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut că sunt aplicabile art. 364 lit. a) și i) C. proc.

civ., în sensul că litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului, iar pe de altă parte, au fost încălcate dispozițiile imperative ale legilor. P.C., în lipsa unei împuterniciri din partea C.L. nu putea să dispună asupra unui act de dispoziție, schimb de terenuri, iar pe de altă parte, terenurile făceau parte din domeniul public, fiind inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. S-a reținut încălcarea prevederilor art. 11 din Legea nr. 213/1998. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs M.I., în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. În esență recurenta a invocat greșita compunere a completului de judecată în condițiile în care acțiunea în anulare este asimilată, potrivit doctrinei, cu apelul.

În legătură cu excepțiile invocate de M.I. în fața instanței de apel, autorul recursului consideră că s-a reținut greșit faptul că terenul face parte din domeniul public al statului și tot greșit s-a reținut că sunt aplicabile prevederile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998. Tot greșit consideră că s-a respins excepția lipsei calității procesuale a C.L. de a declara apelul și excepția privind tardivitatea introducerii acțiunii în anularea hotărârii arbitrale. În fine, a susținut că instanța arbitrală este competentă să soluționeze litigii care pot fi stinse printr-o tranzacție și atunci cu atât mai mult arbitrajul poate lua act de o tranzacție. Prin decizia nr. 3372 din 3 iunie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială a respins recursul ca nefondat.

Împotriva acestei ultime hotărâri, M.I. a declarat contestație în anulare, în temeiul art. 318 1 C. proc. civ., susținând că instanța supremă a respins recursul cu o motivare lapidară, echivalentă cu lipsa motivării și cu erori materiale, în ce privește: - greșita respingere a excepțiilor privind tardivitatea acțiunii în anulare, a compunerii completului de judecată și a calității procesuale a P.C., a fost ignorată H.C.L. nr. 15/2003, prin care terenul a fost considerat ca domeniu privat al statului. Contestația în anulare este de respins. Potrivit art. 318 1 C. proc. civ., hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

În speță, contestatorul nu a invocat greșeli materiale, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului și reaprecierea probelor, ci a reiterat excepțiile și criticile formulate în recurs, pe care instanța le-a examinat, iar respingerea acestora a fost motivată convingător. Astfel, a fost motivată, conform cu practica constantă în interpretarea dispozițiilor procedurale, a compunerii completului de judecată în soluționarea acțiunii în anulare, a excepției calității procesuale active a C.L. și a tardivității acțiunii în anulare. Petentul ignoră prevederile art. 265 C. proc. civ., avut în vedere de instanța de recurs, care limitează acțiunea în anulare la motivele strict reglementate în pct. a) – i) ale articolului menționat.

Ca urmare, contestația în anulare nefiind formulată în condițiile art. 318 1 C. proc. civ., urmează să fie respinsă ca nefondată. În temeiul art. 274 C. proc. civ., contestatorul M.I. urmează să fie obligat la plata sumei de 3228 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de deplasare la termenul de astăzi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de M.I. împotriva deciziei nr. 3372 din 3 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Obligă contestatorul la 3228 RON cheltuieli de judecată intimatului C.L.C.D. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 28 martie 2006.