ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1226/2006

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj, secția comercială

și contencios administrativ, prin decizia nr. 4094 din 21 mai 2004, a admis

acțiunea în anulare formulată de reclamantul C.L.C.D., împotriva hotărârii

arbitrale nr. 8 din 5 septembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Arbitral T.V.

Baia Mare, pe care a anulat-o și s-a constatat nulitatea absolută a convenției

arbitrale nr. 769 din 29 iulie 2003, intervenită între părți, cu dispunerea

restabilirii situației în C.F.

Pârâtul M.I. a fost obligat la cheltuieli

de judecată în sumă de 138.500 lei.

În pronunțarea acestei hotărâri,

instanța a reținut că sunt aplicabile art. 364 lit. a) și i) C. proc. civ., în

sensul că litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului, iar

pe de altă parte, au fost încălcate dispozițiile imperative ale legilor.

P.C., în lipsa unei împuterniciri

din partea C.L. nu putea să dispună asupra unui act de dispoziție, schimb de

terenuri, iar pe de altă parte, terenurile făceau parte din domeniul public,

fiind inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. S-a reținut încălcarea

prevederilor art. 11 din Legea nr. 213/1998.

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs M.I., în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

În esență recurenta a invocat

greșita compunere a completului de judecată în condițiile în care acțiunea în

anulare este asimilată, potrivit doctrinei, cu apelul. În legătură cu

excepțiile invocate de M.I. în fața instanței de apel, autorul recursului

consideră că s-a reținut greșit faptul că terenul face parte din domeniul

public al statului și tot greșit s-a reținut că sunt aplicabile prevederile art.

12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998. Tot greșit consideră că s-a respins

excepția lipsei calității procesuale a C.L. de a declara apelul și excepția privind

tardivitatea introducerii acțiunii în anularea hotărârii arbitrale. În fine, a

susținut că instanța arbitrală este competentă să soluționeze litigii care pot

fi stinse printr-o tranzacție și atunci cu atât mai mult arbitrajul poate lua

act de o tranzacție.

Prin decizia nr. 3372 din 3 iunie

2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială a respins recursul

ca nefondat.

Împotriva acestei ultime hotărâri, M.I.

a declarat contestație în anulare, în temeiul art. 318

1

C. proc.

civ., susținând că instanța supremă a respins recursul cu o motivare lapidară,

echivalentă cu lipsa motivării și cu erori materiale, în ce privește:

- greșita respingere a excepțiilor

privind tardivitatea acțiunii în anulare, a compunerii completului de judecată

și a calității procesuale a P.C., a fost ignorată H.C.L. nr. 15/2003, prin care

terenul a fost considerat ca domeniu privat al statului.

Contestația în anulare este de

respins.

Potrivit art. 318

1

C.

proc. civ., hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație în

anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când

instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală

să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

În speță, contestatorul nu a invocat

greșeli materiale, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea

fondului și reaprecierea probelor, ci a reiterat excepțiile și criticile

formulate în recurs, pe care instanța le-a examinat, iar respingerea acestora a

fost motivată convingător.

Astfel, a fost motivată, conform cu

practica constantă în interpretarea dispozițiilor procedurale, a compunerii

completului de judecată în soluționarea acțiunii în anulare, a excepției

calității procesuale active a C.L. și a tardivității acțiunii în anulare.

Petentul ignoră prevederile art. 265

C. proc. civ., avut în vedere de instanța de recurs, care limitează acțiunea în

anulare la motivele strict reglementate în pct. a) – i) ale articolului

menționat.

Ca urmare, contestația în anulare

nefiind formulată în condițiile art. 318

1

C. proc. civ., urmează să

fie respinsă ca nefondată.

În temeiul art. 274 C. proc. civ.,

contestatorul M.I. urmează să fie obligat la plata sumei de 3228 RON,

cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de

deplasare la termenul de astăzi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de M.I. împotriva deciziei nr. 3372 din 3 iunie 2005 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția comercială.

Obligă contestatorul la 3228 RON

cheltuieli de judecată intimatului C.L.C.D.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 28 martie 2006.