ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 143/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 228 din 21 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Giurgiu a fost respinsă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 24 din 29 martie 1999 a Tribunalului Giurgiu, rămasă definitivă prin decizia nr. 4138/1999 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, formulată de condamnatul I.F. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: I.F. a fost condamnat la o pedeapsă de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat, prin sentința penală nr. 24/1999 a Tribunalului Giurgiu a cărei revizuire s-a solicitat pe motiv că există fapte și împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanța de judecată la soluționarea cauzei.

S-a mai reținut că cererea formulată de condamnat este nefondată, deoarece faptele sau împrejurările noi descoperite trebuie, pe de o parte, să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar pe de altă parte, acestea să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 773 din 26 octombrie 2004 a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat. Împotriva acestor hotărâri, revizuientul a declarat recurs, cu motivarea că nu a fost prezent la judecarea în fond și în apel a hotărârii a cărei revizuire se cere și că nu au fost audiați martorii solicitați de el.

Recursul este nefondat, Analizând motivele de recurs referitoare la prezența inculpatului la judecarea infracțiunii de omor, Curtea constată că atât la instanța de fond (dosar nr. 1896/1998 al Tribunalului Giurgiu), cât și în apel (dosar nr. 1840/1999 al Curții de Apel București, secția a II-a penală) condamnatul de azi, respectiv, inculpatul I.F. a fost prezent, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu. Se constată astfel că au fost respectate prevederile procedurale cu privire la prezența obligatorie a inculpatului arestat la judecarea pricinii sale, precum și faptul că i-a fost asigurat dreptul la apărare, conform dispozițiilor art. 171 – art. 174 C. proc. pen. și garantat prin Constituție, prin desemnarea unui apărător din oficiu.

Cât privește cel de-al doilea motiv invocat, respectiv, faptul că nu au fost audiați martorii propuși de condamnat, se reține că pentru ca o cerere de revizuire, bazată pe dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., să poată fi admisă este necesară îndeplinirea a două condiții: să fie descoperite fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și, pe baza acelor fapte sau împrejurări să se poată dovedi netemeinicia hotărârii. Or, revizuientul nu invocă nici o faptă sau împrejurare nouă, care să nu fi fost examinată de instanță. Prin solicitarea formulată de condamnat se tinde la reexaminarea hotărârilor pronunțate în cauză și la o extindere a probatoriului, așa încât cererea de revizuire a fost corect respinsă, ca nefondată, de instanța de apel.

În consecință, conform dispozițiilor art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins, ca nefondat, menținându-se hotărârile atacate ca fiind legale. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.F. împotriva deciziei penale nr. 773 din 26 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 ianuarie 2005.