ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 143/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 228

din 21 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Giurgiu a fost respinsă cererea de

revizuire a sentinței penale nr. 24 din 29 martie 1999 a Tribunalului Giurgiu,

rămasă definitivă prin decizia nr. 4138/1999 a Curții Supreme de Justiție,

secția penală, formulată de condamnatul I.F.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

I.F. a fost condamnat la o

pedeapsă de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat, prin

sentința penală nr. 24/1999 a Tribunalului Giurgiu a cărei revizuire s-a

solicitat pe motiv că există fapte și împrejurări noi ce nu au fost cunoscute

de instanța de judecată la soluționarea cauzei.

S-a mai reținut că cererea

formulată de condamnat este nefondată, deoarece faptele sau împrejurările noi

descoperite trebuie, pe de o parte, să nu fi fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei, iar pe de altă parte, acestea să dovedească netemeinicia

hotărârii de condamnare.

Curtea de Apel București,

secția I penală, prin decizia nr. 773 din 26 octombrie 2004 a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnat.

Împotriva acestor hotărâri,

revizuientul a declarat recurs, cu motivarea că nu a fost prezent la judecarea

în fond și în apel a hotărârii a cărei revizuire se cere și că nu au fost

audiați martorii solicitați de el.

Recursul este nefondat,

Analizând motivele de recurs

referitoare la prezența inculpatului la judecarea infracțiunii de omor, Curtea

constată că atât la instanța de fond (dosar nr. 1896/1998 al Tribunalului

Giurgiu), cât și în apel (dosar nr. 1840/1999 al Curții de Apel București,

secția a II-a penală) condamnatul de azi, respectiv, inculpatul I.F. a fost

prezent, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu.

Se constată astfel că au

fost respectate prevederile procedurale cu privire la prezența obligatorie a

inculpatului arestat la judecarea pricinii sale, precum și faptul că i-a fost

asigurat dreptul la apărare, conform dispozițiilor art. 171 – art. 174 C. proc.

pen. și garantat prin Constituție, prin desemnarea unui apărător din oficiu.

Cât privește cel de-al

doilea motiv invocat, respectiv, faptul că nu au fost audiați martorii propuși

de condamnat, se reține că pentru ca o cerere de revizuire, bazată pe

dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., să poată fi admisă este necesară

îndeplinirea a două condiții: să fie descoperite fapte sau împrejurări ce nu au

fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și, pe baza acelor fapte sau

împrejurări să se poată dovedi netemeinicia hotărârii.

Or, revizuientul nu invocă

nici o faptă sau împrejurare nouă, care să nu fi fost examinată de instanță.

Prin solicitarea formulată

de condamnat se tinde la reexaminarea hotărârilor pronunțate în cauză și la o

extindere a probatoriului, așa încât cererea de revizuire a fost corect

respinsă, ca nefondată, de instanța de apel.

În consecință, conform

dispozițiilor art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi

respins, ca nefondat, menținându-se hotărârile atacate ca fiind legale.

Văzând și dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul I.F. împotriva deciziei penale nr.

773 din 26 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 ianuarie 2005.