ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2921/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 31 din 2 februarie 2004, Tribunalul Giurgiu a respins cererea de revizuire a sentinței penale nr. 19 din 18 februarie 2002 a Tribunalului Giurgiu (definitivă prin decizia penală nr. 4924 din 15 noiembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție), prin care inculpatul D.I. a fost condamnat la 20 de ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În urma verificărilor efectuate de parchet pentru verificarea temeiniciei cererii de revizuire a rezultat că persoanele propuse de condamnat pentru a fi audiate, nu au arătat fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute de instanță cu prilejul judecării cauzei.

În consecință, instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 394 lit. a) C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 204/ A din 22 martie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul D.I., cu motivarea că cei 11 martori audiați la propunerea condamnatului au susținut, fie că nu știu nimic despre ceea ce s-a întâmplat în noaptea de 11 noiembrie 2000, când s-a săvârșit faptele, fie că știau din auzite despre anumite împrejurări, care nu contrazic situația de fapt reținută prin hotărârea de condamnare. Împotriva deciziei penale, revizuientul a declarat recurs susținând că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei în care a fost condamnat.

Recursul este nefondat. Revizuirea unei hotărâri definitive poate fi cerută numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. În raport de motivele invocate de condamnat, în mod corect instanțele au apreciat că cererea de revizuire nu este întemeiată, întrucât nu au fost prezentate fapte sau împrejurări descoperite ulterior judecării cauzei, care să nu fi fost cunoscute de instanțe, în momentul pronunțării hotărârilor. Așadar, corect s-a apreciat că motivele invocate de condamnat, prin cererea formulată, nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de revizuire, prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Pentru aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de condamnatul revizuient să fie respins, ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul urmează să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient D.I. împotriva deciziei penale nr. 204/ A din 22 martie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2004.