ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2921/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 31 din 2

februarie 2004, Tribunalul Giurgiu a respins cererea de revizuire a sentinței

penale nr. 19 din 18 februarie 2002 a Tribunalului Giurgiu (definitivă prin

decizia penală nr. 4924 din 15 noiembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție),

prin care inculpatul D.I. a fost condamnat la 20 de ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175

lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În urma verificărilor efectuate de

parchet pentru verificarea temeiniciei cererii de revizuire a rezultat că

persoanele propuse de condamnat pentru a fi audiate, nu au arătat fapte sau

împrejurări care să nu fi fost cunoscute de instanță cu prilejul judecării

cauzei.

În consecință, instanța de fond a

apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 394 lit. a) C. proc.

pen.

Prin decizia penală nr. 204/ A din

22 martie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnatul D.I., cu motivarea că cei 11 martori

audiați la propunerea condamnatului au susținut, fie că nu știu nimic despre

ceea ce s-a întâmplat în noaptea de 11 noiembrie 2000, când s-a săvârșit

faptele, fie că știau din auzite despre anumite împrejurări, care nu contrazic

situația de fapt reținută prin hotărârea de condamnare.

Împotriva deciziei penale,

revizuientul a declarat recurs susținând că s-au descoperit fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei în care a fost

condamnat.

Recursul este nefondat.

Revizuirea unei hotărâri definitive

poate fi cerută numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

În raport de motivele invocate de

condamnat, în mod corect instanțele au apreciat că cererea de revizuire nu este

întemeiată, întrucât nu au fost prezentate fapte sau împrejurări descoperite

ulterior judecării cauzei, care să nu fi fost cunoscute de instanțe, în

momentul pronunțării hotărârilor.

Așadar, corect s-a apreciat că

motivele invocate de condamnat, prin cererea formulată, nu se încadrează în

nici unul dintre cazurile de revizuire, prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul

declarat de condamnatul revizuient să fie respins, ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul urmează să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul revizuient D.I. împotriva deciziei penale nr. 204/ A

din 22 martie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat să

plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 mai 2004.