ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 865/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 828

din 21 octombrie 2004 a Tribunalului Cluj a fost condamnată inculpata G.L.O.V.,

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de

art. 174 și art. 175 lit. c) și d) C. pen., la o pedeapsă de 15 ani închisoare

și 5 ani interzicerea exercițiului drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc.

pen., s-a motivat starea de arest preventivă a inculpatei și potrivit art. 88

C. pen., s-a dedus din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive

începând cu data de 28 februarie 2004 la zi.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut faptul că în ziua de 24 februarie 2004, după ce

anterior părăsise maternitatea din Turda, unde a dat naștere unui băiețel, a

revenit la spital și-a luat copilul, dar l-a abandonat pe malul râului Arieș,

lăsându-l lângă niște tufe.

Ulterior, pe

data de 28 februarie 2004, în jurul orelor 12,00, copilul a fost găsit decedat,

prezentând urme de degerături pe corp.

Împotriva hotărârii a

formulat apel inculpata, criticând soluția sub aspectul netemeinicie, în sensul

că în cauză s-ar fi impus reținerea circumstanțelor atenuante, prevăzute de

art. 74 și art. 76 C. pen., întrucât nu are antecedente penale, a dat dovadă de

sinceritate și mai are în îngrijire 3 copii minori.

Prin decizia penală nr. 341

din 9 decembrie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpata G.L.O.V.

Potrivit art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata arestului preventiv începând

cu data de 28 februarie 2004 până la zi.

A fost menținută starea de

arest a inculpatei.

Nemulțumită de soluția

instanței de apel, inculpata a formulat recurs criticând-o pentru netemeinicie,

solicitând reindividualizarea pedepsei pe care o consideră prea aspră.

Examinând hotărârile atacate

în raport de criticile invocate cât și din oficiu, în limitele prevăzute de

art. 385

9

, alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că

recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C.

pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de

reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea de noi infracțiuni.

Pedeapsa de 15 ani

închisoare, aplicată inculpatei a fost just individualizată, fiind aptă să

atingă scopul preventiv și educativ.

Așa fiind, în baza art. 385

15

,

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpată.

Conform dispozițiilor, art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de inculpata G.L.O.V. împotriva deciziei penale nr. 341 din 9

decembrie 2004 a Curții de Apel Cluj.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei durata reținerii și arestării preventive de la 28 februarie 2004 la

7 februarie 2005.

Obligă recurenta inculpată

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 februarie 2005.