ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3093/2005

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1745 din 4

mai 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ, a admis cererea de revizuire formulată de SC M.M. SA Blejoi și a

desființat decizia nr. 4171 din 26 noiembrie 2003, pronunțată de aceeași

instanță, în dosarul nr. 3078/2002.

S-a reținut că această

soluție se impune, întrucât problema de drept privind operațiunile în litigiu a

fost rezolvată anterior, în mod definitiv și irevocabil, prin sentința civilă nr.

78 din 28 martie 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ, menținută de Curtea Supremă de Justiție, secția de

contencios administrativ, prin decizia nr. 485 din 12 februarie 2002.

Împrejurarea că verificarea

ulterioară a operațiunilor s-a realizat în etape, a fost considerată ca lipsită

de relevanță în ceea ce privește identitatea cauzelor, situația de fapt și de

drept, care sunt aceleași în ambele litigii.

Instanța supremă a mai

considerat că prin sentința civilă nr. 78/2001, a Curții de Apel Ploiești, s-a

stabilit lipsa de temei legal pentru perceperea majorărilor de întârziere și în

aceste condiții, rezolvarea dată ulterior prin decizia nr. 4171 din 26

noiembrie 2003, de respingere în fond a acțiunii formulate de revizuientă, este

potrivnică celei date prin prima hotărâre rămasă irevocabilă.

De asemenea, că litigiile

soluționate prin hotărâri potrivnice s-au purtat între aceleași părți, care au

avut calități procesuale identice.

La data de 21 mai 2004,

Autoritatea Națională a Vămilor, în nume propriu și în numele Direcției

Regionale Vamale Brașov, a formulat contestație în anulare împotriva ultimei

decizii civile menționate mai sus.

Contestatoarea a invocat

prevederile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., susținând că dezlegarea

dată prin această hotărâre este rezultatul unei greșeli materiale, deoarece

instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire, nu a observat, din

greșeală că cele două hotărâri pretins potrivnice fuseseră pronunțate în cauze

care aveau obiect diferit.

În realitate, singura

asemănare dintre cele două procese constă în faptul că problemele de drept

deduse judecății erau asemănătoare, dar aceasta nu justifică în nici un caz,

constatarea vreunei autorități de lucru judecat, pentru care legea procesuală

civilă prevede în mod expres îndeplinirea unor condiții stricte (identitate de

părți, de cauză și de obiect).

În afară de inexistența

identității de obiect și de cauză, instanța supremă trebuia să constate că nu

există nici identitate de părți. Mai precis, dacă în primul proces, SC M.M. SA

s-a judecat numai cu Autoritatea Vamală, în cel de al doilea litigiu a existat

o parte nouă, anume Ministerul Finanțelor Publice.

Contestația în anulare este

neîntemeiată.

Potrivit legii, contestația

în anulare este o cale extraordinară de atac admisibilă numai în cazurile

limitativ prevăzute de art. 317 C. proc. civ. (lipsă de procedură și

necompetența instanței) și art. 318 din același cod (când dezlegarea dată este

rezultatul unei greșeli materiale și omiterea din eroare de a cerceta vreunul

din motivele de casare).

Ea tinde la retractarea unei

hotărâri irevocabile, nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci

pentru că s-au săvârșit erori materiale în legătură cu anumite forme

procedurale.

Față de petitul cererii,

critica formulată de contestatoarea Autoritatea Națională a Vămilor, în nume

propriu și în numele Direcției Regionale Vamale Brașov, nu poate fi inclusă în

prima ipoteză a art. 318 C. proc. civ., referitoare la greșeli materiale care

au determinat pronunțarea unei soluții eronate.

Dar, stabilind că o hotărâre

dată în recurs poate fi retractată dacă este rezultatul unei greșeli materiale,

norma procedurală se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspecte

formale ale judecății recursului, cum ar fi respingerea unui recurs, ca tardiv

sau ca insuficient timbrat, dacă la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că

a fost depus în termen sau că el a fost legal timbrat, aspecte pentru

verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere

a probelor administrate.

Legea nu a urmărit să

deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționată de

aceeași instanță, sub motivul greșitei stabiliri a situației de fapt.

În cauză, se constată că

decizia nr. 1745 din 4 mai 2003, a cărei retractare se cere de către

contestatoare, a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca

instanță de revizuire, și nu de recurs, pe de o parte, iar pe de altă parte,

așa cum corect s-a reținut prin această hotărâre, erau îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru a se dispune desființarea

deciziei nr. 4171 din 26 noiembrie 2003 și implicit, menținută sentința civilă nr.

78/2001, a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ.

Apreciind, așadar, că

cerințele textului legal invocat în cauză [art. 318 alin. (1) teza I C. proc.

civ.], de către contestatoare, nu sunt întrunite, urmează a se respinge

contestația în anulare, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de Direcția Regională Vamală Brașov, în nume propriu și în

numele Autorității Naționale a Vămilor, împotriva deciziei nr. 1745 din 4 mai

2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 mai 2005.