ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 728/2003

S-au luat

în examinare recursurile declarate de Direcția Generală a

Vămilor prin Direcția Regională Vamală

Interjudețeană București, precum și de Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Prahova în numele

Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.37 din

22 martie 2002 a Curții de Apel Ploiești – Secția comercială

și de contencios administrativ.

La

apelul nominal s-au prezentat Direcția Generală a Vămilor

și Direcția Regională Vamală Interjudețeană

București prin consilierul juridic A.C., D.G.F.P. Prahova și

Ministerul Finanțelor Publice prin consilierul juridic B.E. și SC „D”

SRL  reprezentată de avocatul P.V.

Procedura

completă.

Consilierii

juridici A.C. și B.E. au susținut recursurile și au solicitat

admiterea acestora cu referire la motivele scrise.

Avocatul

P.V. a solicitat respingerea recursului, invocând argumentele  din concluziile

scrise depuse la dosar.

Reprezentantul

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a pus

concluzii de admitere a recursurilor și pe fond respingerea acțiunii.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea formulată la 8 mai 2002, la Curtea de Apel Ploiești,

Direcția Generală a Vămilor prin Direcția Regională

Vamală Interjudețeană București, a declarat recurs

împotriva sentinței civile nr.37 din 22 martie 2002, pronunțată

de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul civil nr.7212/2002, solicitând

casarea hotărârii și menținerea deciziei nr.1584/ 11.10.2001

emisă de Ministerul Finanțelor și a procesului-verbal nr.19282/

5 martie 2001 încheiat de Direcția Regională Vamală

Interjudețeană București – S.S.L.I.F.V.

În

motivarea recursului, s-a susținut că SC „D” SRL, nu poate beneficia

de scutire de taxe vamale în baza legislației referitoare la zonele

defavorizate, întrucât deși societatea comercială a desfășurat

o activitate de producție care a constat în vopsirea, finisarea profilelor

(profilelor de aluminiu), nu se poate spune că această activitate de

producție s-ar fi desfășurat conform celor prescrise în H.G.

nr.656/1997 la codul CAEN nr.2743.

La

12 februarie 2002, D.G.F.P. Prahova, în numele Ministerului Finanțelor

Publice, a declarat recurs împotriva aceleiași sentințe,

susținând că aceasta este netemeinică și nelegală.

În

motivarea recursului Ministerul Finanțelor a susținut că

potrivit H.G. nr.656/ 1997 privind clasificarea activităților din

economia națională cod 2743 la prelucrarea aluminiului sunt

menționate:

-

„producția de pulberi și palete din aluminiu, bare, vergele și profile

de aluminiu, sârmă de aluminiu, plăci, lamele, foi, fâșii

și față de aluminiu, țevi de diferite diametre și

fitinguri din aluminiu”.

Recurentul

a susținut  că societatea comercială, desfășoară

activitatea de producție – profile de aluminiu – cod 2743. Societatea a

importat profile de aluminiu, așa cum rezultă din Declarațiile

vamale de import, deci acestea nu mai aveau de ce să fie supuse

activității de producție, cu atât mai mult cu cât la data

importului SC „D” SRL nu avea pusă în funcțiune, instalația de

extrudare, prin care aliajul de aluminiu să fie deformat sub influiența

presiunii și a unei matrițe.

Recurentul

a mai susținut că prin tratarea și uscarea profilului de

aluminiu importat, introducerea în vopsea și ambalarea în folie de

plastic, nu se obține un produs nou, care să-l schimbe

substanțial pe cel inițial.

Societatea

comercială, susține recurentul, a efectuat doar operațiuni de

finisare, în vederea comercializării.

Mai

mult, această comercializare de profile, a condus la schimbarea

destinației mărfurilor prin neutilizarea lor în procesul de

producție pentru care se încadra în regim de scutire de plata taxelor

vamale.

În

concluziile scrise aflate la fila 19, societatea comercială a cerut

respingerea recursurilor invocând expertiza efectuată în cauză ce a

concluzionat că activitatea societății este una de

producție, și mai mult, că „nu există un agent comercial

care să desfășoare activitatea de producție de la A la Z,

ci doar faze ale procesului de producție.

Verificându-se

actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție reține

următoarele:

Prin

sentința nr.37/ 22 martie 2002 pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești, s-a admis acțiunea formulată de SC „D” SRL în

contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția

Regională Vamală Interjudețeană și s-a anulat decizia

nr.1584/ 11 octombrie 2001 a Ministerului Finanțelor și

procesul-verbal nr.19282 din 5 martie 2001 întocmit de Direcția

Regională Vamală București, exonerând reclamanta de plata sumei

de 3.846.994.028 lei.

Instanța

a reținut că: „potrivit raportului de expertiză efectuat în

cauză de expertul D.R., și a răspunsului la obiecțiuni ale

aceluiași expert, rezultă că față de prevederile H.G.

nr.656/ 1997, referitoare la cod CAEN 274, clasa 2743 și STAS 10973/ 1 –

85, profilele cu contur deschis și închis extrudate din aluminiu și

aliaje de aluminiu, corespund activiății de producție”.

A

mai reținut instanța, potrivit expertizei efectuate în cauză,

că „deși în perioada în care profilul brut extrudat a fost importat,

SC D SRL, nu avea în funcțiune instalația de extrudare dar nu se

poate susține că reclamanta nu a desfășurat activitate de

producție”.

Recursurile

declarate în cauză sunt întemeiate și urmează a fi admise,

hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică.

Activitatea

desfășurată de societate, așa cum de altfel Agenția

pentru Dezvoltare Regională 3 Sud-Muntenia i-a comunicat prin adresa

nr.386/ 24 iulie 2001, reprezintă activitate de producție și se

încadrează în codul CAEN 2743 Cap 1 pct.3.

În

cauză însă, importurile din perioada august 2000 – ianuarie 2001, de profile

de aluminiu, vopsea electrostatică și folie de plastic, nu

beneficiază de scutire de la plata drepturilor vamale conform art.6 alin.1

lit.d din O.U.G. nr.24/1998 privind regimul zonelor defavorizate,

republicată, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr.75/2000

și a avizelor pentru Dezvoltare Regională 3 Sud-Muntenia.

Scutirea

de la plata taxelor vamale privește materiile prime importate necesare

realizării producției proprii în zonă, deci inclusiv pentru

producerea de profile de aluminiu extrudate. Societatea comercială a

importat însă profile de aluminiu extrudate pe care le-a vopsit, finisat,

împachetat în plastic, ceea ce nu constituie producție de profile de

aluminiu extrudate nefiind în situația unui proces de prelucrare,

transformare sau asamblare a unor bunuri în cadrul unității de

producție în vederea obținerii unor produse cu caracteristici fizice,

chimice sau tehnico-funcționale distincte față de cele ale

bunurilor incorporate în produsul nou rezultat.

De

altfel, în perioada respectivă, așa cum a reținut expertul,

instalația de extrudare nici nu a funcționat.

Așa

fiind, în mod greșit instanța de fond a exonerat societatea

comercială de plata taxelor vamale în sumă de 3.846.994.028 lei,

sumă de constituie datorie vamală pentru societatea comercială.

Prin

admiterea recursurilor declarate, sentința urmează a fi casată,

iar în fond acțiunea reclamantei va fi respinsă, actele

administrative atacate (decizia Ministerului Finanțelor nr.1584/

11.10.2001 și procesul-verbal nr.19282/ 5.03.2001), fiind corecte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursurile declarate de Direcția Generală a Vămilor prin

Direcția Regională Vamală Interjudețeană

București, precum și de Direcția Generală a Finanțelor

Publice a județului Prahova în numele Ministerului Finanțelor Publice

împotriva sentinței civile nr.37 din 22 martie 2002 a Curții de Apel

Ploiești – Secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează

sentința atacată și în fond respinge acțiunea.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 21 februarie 2003.