ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1125/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1125/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat
în examinare recursul declarat de SC „B.i.” SRL împotriva sentinței civile
nr.28 din 7 februarie 2001 a Curții de Apel Ploiești – Secția de contencios
administrativ și comercial.
La
apelul nominal s-au prezentat: inrimații pârâți Ministerul Finanțelor Publice
și Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, ambii reprezentați de consilierul
juridic E.B., lipsind recurenta reclamantă SC „B.I.” SRL.
Procedura
completă.
Consilierul
juridic e.b. și reprezentanta Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de
Justiție, având pe rând cuvântul, au solicitat respingerea recursului ca nefondat,
menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
acțiunea formulată în baza Legii nr.105/1997, reclamanta SC „B.I.” SRL a
contestat legalitatea Deciziei nr.979 din 4 iulie 2000 emisă de Ministerul
Finanțelor.
În
motivarea acțiunii reclamanta arată că deși prin decizia menționată au fost
desființate procesele verbale de control nr.67220 din 1996 și nr.67221/1990
precum și dispoziția nr.63 din 12 octombrie 1999 a Direcției Generale a
Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Prahova i-au fost respinse
unele capete ale plângerii formulate, printre care și cel privind TVA.
Curtea
de Apel Ploiești – Secția de contencios administrativ și comercial, prin
sentința civilă nr.28 din 7 februarie 2001 a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva
acestei soluții a declarat recurs reclamanta SC „B.I.” SRL , susținând în esență
că, instanța nu a analizat decizia Ministerului Finanțelor care nu a rezolvat
contestația decât în parte, iar motivarea soluției cuprinde aprecieri generale
fără a se analiza în concret situațiile de fapt deduse judecății.
Recursul
este fondat.
Instanța
de fond nu s-a pronunțat asupra aspectelor invocate de recurenta reclamantă,
nefăcând o analiză a modalității de rezolvare a plângerii acesteia de către
Ministerul de Finanțe.
Prin
anularea celor două procese verbale contestate și dispunând efectuarea unui nou
control nu s-au soluționat pe fond plângerile.
Întrucât
instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la temeinicia celor două procese
verbale atacate și încheiate de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Prahova, se va admite recursul reclamantei, se va casa sentința atacată și
potrivit dispozițiilor art.313 Cod procedură civilă se va trimite cauza spre
rejudecare aceleași instanțe.
Cu
prilejul rejudecării urmează ca instanța de trimitere să oblige Ministerul
Finanțelor să prezinte rezultatul noului control cu privire la obiectul dedus
judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite
recursul declarat de SC „B.I.” SRL împotriva sentinței civile nr.28 din 7
februarie 2001 a Curții de Apel Ploiești – Secția de contencios administrativ
și comercial.
Casează
sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 20 martie 2003.