ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7880/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 31

ianuarie 2001, reclamanta SC N.C. SRL Fălticeni a solicitat în contradictoriu

cu Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice și

Controlului Financiar de Stat Suceava, SC C. SA Ploiești și SC S.S. Italia, să

se dispună anularea deciziei nr. 609 din 30 aprilie 2001, emisă de Ministerul

Finanțelor Publice, a dispoziției nr. 68 din 7 decembrie 2000 a Direcției

Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Suceava și a

procesului-verbal nr. 681 din 25 iulie 2000 și exonerarea sa de la plata sumei

de 2.254.184.006 lei T.V.A. și 1.230.784.466 lei, majorări.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 213 din 5

decembrie 2001, a respins ca nefondată, acțiunea reclamantei, reținând față de

concluziile expertizei contabile efectuată, legalitatea actelor de control

financiar contestate.

Împotriva sus-menționate sentințe a

declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304

pct. 10 și art. 304

1

C. proc. civ., susținând că nu a fost analizat

actul nr. 1610 din 14 iulie 2000, emis de D.C.F.S. Prahova; că art. 12 din O.G.

nr. 3/1992, a fost rigid și restrictiv interpretat; că instanța în mod greșit

nu a reținut culpa contractuală a acelor societăți comerciale pârâte; că

raportul de expertiză contabilă este trunchiat, valorificând ca mijloc de

probă, fără a se reține constatarea expertului.

Recursul este nefondat.

Actele de control financiar au

reținut că recurenta-reclamantă nu a achitat T.V.A., în condițiile prevăzute de

art. 10, 12 și 34 din O.G. nr. 3/1992, republicată, combinate cu art. 5 alin.

(2), art. 7 și art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 13/2001.

Expertiza contabilă întocmită de

expert F.Ș., reține că reclamanta, din operațiunile comerciale derulate cu SC S.S.

Italia și SC C. SA Ploiești, datorează bugetului de stat, sumele menționate în

actele de control financiar, cu titlu de T.V.A. și majorări de întârziere

aferente.

Nerespectarea convenției încheiată

cu cei doi parteneri, respectiv de societățile comerciale pârâte, nu este de

natură să o exonereze pe reclamantă, de plata obligațiilor către bugetul de

stat, întrucât reprezentantul fiscal rămâne răspunzător de neregulile

descoperite ulterior, potrivit legislației în vigoare. Culpa contractuală poate

forma obiectul unei alte acțiuni în care pot fi analizate raporturile

contractuale dintre părți și modul în care ele și-au respectat obligațiile

contractuale.

Așa fiind, recursul declarat de

reclamantă este nefondat și urmează să fie respins potrivit art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC N.C.

SRL Fălticeni, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 213 din 5

decembrie 2001 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 octombrie 2004.