ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7880/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 31 ianuarie 2001, reclamanta SC N.C. SRL Fălticeni a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Suceava, SC C. SA Ploiești și SC S.S. Italia, să se dispună anularea deciziei nr. 609 din 30 aprilie 2001, emisă de Ministerul Finanțelor Publice, a dispoziției nr. 68 din 7 decembrie 2000 a Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Suceava și a procesului-verbal nr. 681 din 25 iulie 2000 și exonerarea sa de la plata sumei de 2.254.184.006 lei T.V.A. și 1.230.784.466 lei, majorări.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 213 din 5 decembrie 2001, a respins ca nefondată, acțiunea reclamantei, reținând față de concluziile expertizei contabile efectuată, legalitatea actelor de control financiar contestate. Împotriva sus-menționate sentințe a declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 10 și art. 304 1 C. proc. civ., susținând că nu a fost analizat actul nr. 1610 din 14 iulie 2000, emis de D.C.F.S. Prahova; că art. 12 din O.G. nr. 3/1992, a fost rigid și restrictiv interpretat; că instanța în mod greșit nu a reținut culpa contractuală a acelor societăți comerciale pârâte; că raportul de expertiză contabilă este trunchiat, valorificând ca mijloc de probă, fără a se reține constatarea expertului.

Recursul este nefondat. Actele de control financiar au reținut că recurenta-reclamantă nu a achitat T.V.A., în condițiile prevăzute de art. 10, 12 și 34 din O.G. nr. 3/1992, republicată, combinate cu art. 5 alin. (2), art. 7 și art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 13/2001. Expertiza contabilă întocmită de expert F.Ș., reține că reclamanta, din operațiunile comerciale derulate cu SC S.S. Italia și SC C. SA Ploiești, datorează bugetului de stat, sumele menționate în actele de control financiar, cu titlu de T.V.A. și majorări de întârziere aferente. Nerespectarea convenției încheiată cu cei doi parteneri, respectiv de societățile comerciale pârâte, nu este de natură să o exonereze pe reclamantă, de plata obligațiilor către bugetul de stat, întrucât reprezentantul fiscal rămâne răspunzător de neregulile descoperite ulterior, potrivit legislației în vigoare.

Culpa contractuală poate forma obiectul unei alte acțiuni în care pot fi analizate raporturile contractuale dintre părți și modul în care ele și-au respectat obligațiile contractuale. Așa fiind, recursul declarat de reclamantă este nefondat și urmează să fie respins potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC N.C. SRL Fălticeni, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 213 din 5 decembrie 2001 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2004.