ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1039/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de Direcția Generală a Vămilor prin Direcția Regională Vamală București împotriva sentinței civile nr.18 din 22 ianuarie 2001 a Curții de Apel Ploiești – Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal au lipsit recurentul pârât Direcția Generală a Vămilor, intimatul reclamant SC ”F.I.” SRL și intimații pârâți Direcția Regională Vamală Târgoviște și Direcția Regională Vamală Giurgiu. Procedura completă. Procurorul a solicitat să se constate perimat recursul.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 3 ianuarie 2001 reclamanta SC ”F.I.” SRL a solicitat anularea deciziei nr.2750 din 15 noiembrie 2000 emisă de Direcția Generală a Vămilor, a deciziei nr.40 din 4 august 2000 emisă de Direcția Regională Vamală Giurgiu și a procesului verbal încheiat la data de 9 martie 2000 de inspectorii vamali din cadrul brigăzii de supraveghere și control vamal București privitor la recalcularea taxelor vamale și a TVA aferentă importurilor efectuate de societate.

In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în mod greșit Direcția Generală a Vămilor a apreciat că nu s-a timbrat contestația potrivit art.174 Cod Vamal, întrucât potrivit acestui text se timbrează numai contestațiile și căile de atac în materie vamală nicidecum și plângerea care constituie prima cale administrativ jurisdicțională de atac, împotriva actelor contestatatoare din domeniul vamal. Curtea de Apel Ploiești Secția de contencios administrativ prin sentința civilă nr.18 din 22 ianuarie 2001 a admis cererea formulată de reclamanta , a anulat decizia Direcției Generale a Vămilor București nr.2650 din 15 ianuarie 2000 și a trimis cauza pentru soluționare pe fond a contestației la Direcția Generală a Vămilor.

Pentru a soluționa astfel instanța a reținut că reclamanta a achitat cu chitanța nr.3220327 din 3 aprilie 2000, taxa de timbru aferentă contestației vamală, iar cu chitanța nr.1061969 din 10 august 2000 a achitat taxa de timbru și pentru plângerea formulată astfel că în mod neîntemeiat Direcția Generală a Vămilor a respins ca nefondată contestația. Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcția Generală a Vămilor prin Direcția Regională Vamală București criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursul a fost înregistrat la Curtea Supremă de Justiție Secția de contencios administrativ fixându-se termen la 25 ianuarie 2002. La termenul stabilit au lipsit părțile, deși au fost legal citate, astfel cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii atașate la dosar filele 11-14.

In consecință, instanța prin încheierea de la acea dată a dispus suspendarea judecării cauzei în baza art.242 alin.1 pct.2 din Codul de procedură civilă. Dosarul a fost repus pe rol pentru perimare. Potrivit art.248 din Codul de procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice alta cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. In cauză se constată că recurentul deși a fost citat legal pentru termenul de la 25 ianuarie 2002 a lipsit și nu a cerut judecarea în lipsă. De la data suspendării recursului 25 ianuarie 2002 și până astăzi 14 martie 2003 a trecut mai mult de un an pricina rămânând în nelucrare din vina recurentei, care nu a îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, inclusiv formularea unei cereri de repunere pe rol a dosarului.

In situația dată, urmează a se dispune perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Constată perimat recursul declarat de Direcția Generală a Vămilor prin Direcția Regională Vamală București împotriva sentinței civile nr.18 din 22 ianuarie 2001 a Curții de Apel Ploiești – Secția comercială și de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2003.