ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3513/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 6 noiembrie 2002, reclamanta SC M. SA a chemat în judecată Direcția de Control Fiscal Dâmbovița și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând anularea deciziei nr. 502 din 30 septembrie 2002 și a procesului-verbal din 8 ianuarie 2002 și exonerarea sa de plata sumei 5.026.019.198 lei, reprezentând accize și majorări de întârziere. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 172 din 9 decembrie 2002, a respins ca neîntemeiată acțiunea. Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta SC M. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Anterior examinării motivelor de recurs se constată că sentința civilă nr. 172 din 9 decembrie 2002, i-a fost comunicată reclamantei la data de 17 decembrie 2002, recursul a fost declarat la 6 ianuarie 2003, iar motivele recursului au fost depuse abia la 15 ianuarie 2001, peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 și 303 C. proc. civ. Așa fiind, și văzând și dispozițiile art. 306 C. proc. civ., urmează a se constata nulitatea recursului declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de SC M. SA Târgoviște, împotriva sentinței civile nr. 172 din 9 decembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2003.