ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1460/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

25 aprilie 2001, reclamanta SC I. SRL Târgoviște a solicitat anularea deciziei

nr. 15/2001 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Dâmbovița și exonerarea

de la plata sumei de 23.548.288 lei, reprezentând impozit pe profit și majorări

de întârziere aferente.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

nu se datorează suma reținută de organele fiscale, deoarece cheltuielile

privind transportul, cazarea și diurna administratorilor sunt deductibile,

potrivit O.G. nr. 73/1999.

Prin sentința civilă nr. 158/2001 a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ, a fost

respinsă acțiunea, reținându-se că sunt aplicabile dispozițiile art. 4 lit. j)

din O.G. nr. 70/1994.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen, reclamanta, susținând că aparținea Tribunalului

Dâmbovița, competența de soluționare a cauzei și că instanța a aplicat greșit

legea, întrucât cheltuielile respective au fost făcute în interesul societății

comerciale.

Verificând cauza în funcție de recursul

formulat în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ., Curtea

reține următoarele:

Curtea de Apel Ploiești a avut

competența materială de a judeca pricina, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct.

1, cu referire la art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., modificat prin O.U.G.

nr. 138/2000, astfel încât primul temei de casare nu este fondat.

Nici al doilea motiv de recurs nu

poate fi primit, pentru următoarele considerente.

Controlul efectuat de organele de

control ale D.C.F.F. Dâmbovița a cuprins perioada 23 iunie 1999 – 31 decembrie

2000, interval în care asociatul unic și administratorul societății, care a

avut împuternicirea de a reprezenta societatea față de stat și terți, au

beneficiat de decontarea cheltuielilor efectuate pentru deplasarea în

străinătate.

Potrivit art. 4 alin. (6) lit. j)

din O.G. nr. 70/1994, nu sunt cheltuieli deductibile, cele făcute în favoarea

acționarilor sau a asociaților. Conform H.G. nr. 402/2000, sunt considerate

cheltuieli făcute în favoarea acționarilor sau a asociaților, cheltuielile de

transport, cazare și diurnă efectuate de acționarul sau asociatul care nu are

calitatea de angajat.

Asociatul unic și administratorul nu

se află cu societatea în raporturi de muncă, astfel încât nu pot beneficia de

drepturile prevăzute de lege pentru salariații societății comerciale.

Ca urmare, cheltuielile cu

transportul, cazarea și diurna asociatului unic și a administratorului

societății nu se deduc la calculul impozitului pe profit.

Pentru considerentele expuse,

recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de

ordine publică, a sentinței, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC I.

SRL, Târgoviște, împotriva sentinței civile nr. 158 din 19 iunie 2001 a Curții

de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 aprilie 2003.