ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7387/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, SC S.E. SA Fieni a solicitat învestirea cu formulă executorie, a sentinței civile nr. 278 din 11 decembrie 2003, a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. În motivarea cererii, creditoarea a arătat că hotărârea sus-menționată este definitivă și ca urmare, în baza art. 376 C. proc. civ., poate fi învestită cu formulă executorie. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin încheierea pronunțată în Camera de consiliu, la 30 ianuarie 2004, în dosarul nr. 1062/2004, a respins cererea SC S.E.

SA Fieni. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că împotriva sentinței civile nr. 278 din 11 decembrie 2003, a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în contencios fiscal, s-a declarat recurs, de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița. Or, cum potrivit art. 14 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, recursul este suspensiv de executare, sentința civilă nr. 278 din 11 decembrie 2003 nu poate fi învestită cu formulă executorie. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, SC S.E. SA Fieni, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta a susținut, în esență, că art. 2 C. proc. fisc., exclude orice altă reglementare privind administrarea impozitelor și taxelor, în afară de textele sale și ale altor reglementări date în aplicarea acestora, constituind procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor și taxelor.

De asemenea, s-a susținut că, deoarece conform pct. 3 al art. 2 C. proc. fisc., dispozițiile acestui cod se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, în mod greșit instanța a dispus aplicarea art. 14 din Legea nr. 29/1990. Totodată, a susținut că dispozițiile art. 182 C. proc. fisc. reprezintă o normă de trimitere la instanța competentă din punct de vedere material, nicidecum la procedura specială a Legii nr. 29/1990. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Potrivit dispozițiilor art. 182 C. proc. fisc., deciziile emise în soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor de contencios financiar, pot fi atacate la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă.

Prin sentința nr. 278 din 11 decembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis în parte acțiunea formulată de SC S.E. SA Fieni împotriva Ministerului Finanțelor Publice și a Direcției Generale a Finanțelor Publice Dâmbovița. A fost anulată în parte, decizia nr. 198 din 26 iunie 2003 a Ministerului Finanțelor Publice și procesul-verbal de control din 31 martie 2003 al Direcției de Control Fiscal Dâmbovița, pentru suma de 4.463.550.943 lei, reclamanta fiind exonerată de plata acesteia. Așadar, prin hotărârea atacată s-a soluționat un litigiu de contencios fiscal, de către instanța de contencios fiscal, motiv pentru care sunt aplicabile dispozițiile art. 14 din Legea nr. 29/1990, care prevăd efectul suspensiv al recursului.

În consecință, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, reținând că sentința nr. 278 din 11 decembrie 2003, a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, nu poate fi învestită cu formulă executorie, motiv pentru care se va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC S.E. SA Fieni împotriva încheierii din 30 ianuarie 2004, pronunțată în dosarul nr. 1062/2004, de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2004.