ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7410/2004

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația în anulare înregistrată la 19 aprilie 2004, la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, contestatoarea SC M.C. SRL a solicitat în contradictoriu cu intimații Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Regională Vamală Interjudețeană, desființarea deciziei nr. 2589, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, la 27 iunie 2003, în dosarul nr. 2428/2002. În motivarea contestației s-a susținut că decizia atacată, prin care au fost admise recursurile declarat de intimați, s-a casat hotărârea fondului și s-a respins acțiunea, este nelegală, întrucât procedura de citare pentru ziua când s-a pronunțat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, iar soluția este rezultatul unei greșeli materiale.

Legat de ultimul aspect, contestatoarea a mai precizat că din actele dosarului a rezultat altă situație de fapt, decât cea reținută prin decizia pronunțată în recurs. Ca temei de drept s-au invocat prevederile art. 317 - 318. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând contestația, urmează să constate referitor la primul motiv, că la termenul din 27 iunie 2003, când s-a pronunțat decizia nr. 2589, contestatoarea, deși nu a fost prezentă, avea termen în cunoștință, așa cum rezultă din încheierea de amânare a cauzei din 28 februarie 2003, dată la care aceasta a fost reprezentată de consilierul juridic C.V., astfel că sub acest aspect contestația este nefondată, nefiind necesară citarea. În legătură cu cel de-al doilea motiv, Curtea urmează să constate că sensul acestei formulări „greșeală materială”, nu trebuie interpretată extensiv.

Legea are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate și care trebuie să fie în legătură cu aspectele formale ale judecății, și nu cu cele de fond. Greșeala materială la care se referă art. 318 C. proc. civ., nu trebuie să fie rezultatul modului în care instanța a înțeles să interpreteze un text de lege, căci, dacă s-ar admite astfel, s-ar ajunge pe o cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiași recurs. Față de aceste considerente, Curtea urmează să respingă contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de SC M.C. SRL Baia Mare, împotriva deciziei civile nr. 2589 din 27 iunie 2003, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2004.