ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1745/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 16 din 15 decembrie 2003, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul V.F.D., împotriva rezoluției dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați în dosarele nr. 57/2002 și nr. 227/1117/2002 și împotriva rezoluției dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor în dosarul nr. 897/P/2001. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarele: Petentul V.F.D. a formulat plângere contra rezoluției dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. 57/2002 și nr. 227/1117/2002, precum și a rezoluției dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.

Bujor, în dosarul nr. 807/P/2002, solicitând anularea acestora. În motivarea plângerii, petentul a susținut că la data de 10 mai 2001, a făcut plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, împotriva numiților: E.C., notar la Biroul notarului public Tg. Bujor, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246, art. 288, art. 289, art. 290, art. 291 și art. 292 C. pen.; A.I., Secretar al Primăriei com. Corni, jud. Galați, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246, art. 288, art. 289, art. 290 și art. 292 C. pen.; T.N. și T.C.N., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 291 și art. 292 C. pen.; V.F.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 291 și art. 292 din același cod.

A criticat soluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, de neîncepere a urmăririi penale, față de notarul public E.C., apreciind că probele de la dosar atestă în mod indubitabil întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 288, art. 289, art. 290 și art. 292, săvârșite de către notar. S-a mai susținut că în mod nelegal și netemeinic, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, a dispus disjungerea cauzei și trimiterea dosarului pentru cercetarea celorlalte persoane la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, complicitatea dintre notarul E.C. și celelalte persoane, fiind dovedită de documentele prevăzute ca probe din declarațiile învinuiților.

Că în mod nelegal și netemeinic a dispus ca cercetările privind pe învinuiții A.I., T.N., T.C.N. și V.F.M., să se efectueze doar pentru infracțiunile prevăzute de art. 289 și art. 292 C. pen., omițând celelalte infracțiuni pentru care a făcut sesizarea, prevăzute de art. 246, art. 288, art. 290 și art. 291 C. pen. A mai susținut că, cercetările au fost continuate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor (nu de Judecătoria Galați), cu încălcarea prevederilor art. 277 C. proc. pen., privitor la termenul de soluționare. Și în sfârșit, s-a susținut că Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor, prin rezoluția din 7 martie 2002, dată în dosarul nr. 897/P/2001, a dispus, nelegal și netemeinic, neînceperea urmăririi penale față de numiții A.I., T.N., T.N.

și V.F.M. În consecință, a solicitat anularea rezoluțiilor menționate, reluarea cercetărilor față de învinuiți, pentru comiterea infracțiunilor precizate de el și trimiterea acestora în judecată, urmând a fi obligați și la plata daunelor materiale și morale, precum și a cheltuielilor de judecată. Prin sentința penală nr. 12 din 4 septembrie 2002, Curtea de Apel Galați a respins, ca inadmisibilă, plângerea petentului V.F.D. împotriva rezoluției date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. 277/1117/2002 și a rezoluției date de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor. Împotriva acestei sentințe, petiționarul a declarat recurs și prin decizia penală nr. 208 din 16 ianuarie 2003, secția penală a Curții Supreme de Justiție a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galați.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Galați, prin sentința penală nr. 16 din 15 decembrie 2003,, a respins recursul, ca nefondat, cu motivarea că „faptele sesizate de petent au fost comise fie înainte fie în data de 15 mai 1996, iar plângerea a fost formulată la data de 10 mai 2001 când s-a împlinit termenul special de prescripție a răspunderii penale, răspundere care nu mai poate fi angajată”. Nemulțumit și de această din urmă hotărâre, în termenul legal, petentul a declarat recurs, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, și a solicitat admiterea plângerii sale, astfel cum a fost formulată. Recursul declarat de petentul V.F.D. nu este fondat. Potrivit art. 121 alin. (1) și art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., prescripția înlătură răspunderea penală, iar termenul de prescripție este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani.

De menționat că, potrivit art. 122 alin. ultim C. pen., termenele de prescripție se socotesc de la data săvârșirii infracțiunii. Cum faptele sesizate de petent au fost săvârșite, fie înainte, fie în data de 15 mai 1996, iar maximul de pedeapsă prevăzut pentru aceste infracțiuni, nefiind mai mare de 5 ani, se constată că la data când petentul a formulat plângerea, 10 mai 2001, era împlinit termenul special de prescripție a răspunderii penale, care nu mai poate fi angajată. Așa fiind, constatând că hotărârea pronunțată de curtea de apel este temeinică și legală, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge recursul declarat de petentul V.F.D., ca nefondat și va obliga pe recurent la plata sumei de 600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul V.F.D. împotriva sentinței penale nr. 16 din 15 decembrie 2003 a Curții de Apel Galați. Obligă pe recurent la plata sumei de 600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 martie 2004.