ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 208/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Petentul V.I.D. a formulat prezenta plângere împotriva rezoluției dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați în dosarele nr. 57/2002 și nr. 227/1117/2002 și împotriva rezoluției dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor în dosarul nr. 807/P/2000, solicitând anularea acestora. În motivarea plângerii, petentul a susținut că la data de 10 mai 2001, a făcut plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, împotriva numiților E.C., notar la Biroul notarului public Tg. Bujor, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246, 288, 289, 290, 291 și 292 C. pen., A.I., secretar al Primăriei comunei Corni jud. Galați, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246, 288, 289, 290, 291 și 292 C. pen., T.N.

și T.C.N., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 291 și art. 292 C. pen., V.F.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 291 și art. 292 C. pen. A mai susținut petentul că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați prin rezoluția dată, în mod netemeinic și nelegal a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public E.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 289 C. pen. și că rezoluția este netemeinică și nelegală întrucât documentele prezentate ca probe, atestă în mod indubitabil întrunirea elementelor constitutive ale săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246, 288, 289, 290, 291 și 292 C. pen., de către notarul E.C.

S-a mai susținut că în mod nelegal și netemeinic Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus disjungerea cauzei și trimiterea dosarului pentru cercetarea celorlalte persoane la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, complicitatea dintre notarul E.C. și celelalte persoane, fiind dovedit de documentele prezentate ca probe din declarațiile învinuiților. De asemenea a mai precizat petiționarul că în mod nelegal și netemeinic s-a dispus ca cercetările privind pe ceilalți învinuiți A.I., T.N. și T.C.N., V.M., să se facă doar pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 289 și art. 292 C. pen., omițând celelalte infracțiuni prevăzute și pedepsite de art. 246, 288, 290 și 291 C. pen.

În final s-a mai susținut că, continuarea cercetărilor s-a făcut de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor cu încălcarea prevederilor art. 277 C. proc. pen., privitor la termenul de soluționare. Față de cele arătate mai sus, s-a solicitat să se dispună anularea rezoluțiilor date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și respectiv parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor. Curtea de Apel Galați prin sentința penală nr. 12 din 4 septembrie 2002, a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul V.F.D. constatând că împotriva soluției dată plângerii de către prim procurorul sau procurorul ierarhic superior, legea nu prevede nici o cale de atac. S-a mai reținut că deși dispozițiile art. 278 C. proc.

pen., au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997 a Curții Constituționale, astfel încât persoanei interesate i s-a recunoscut posibilitatea de a se adresa cu plângere instanței de judecată pentru verificarea legalității și temeiniciei soluției pronunțate de parchet, practic, acest drept nu poate fi valorificat în absența unui cadru legislativ care să reglementeze o astfel de procedură. Împotriva acestei sentințe petiționarul a declarat recurs, pe care Curtea îl consideră fondat. Accesul liber la justiție este consacrat în art. 21 din Constituție, potrivit căruia orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și intereselor sale legitime, nici o lege neputând îngrădi exercitarea acestui drept.

În același sens potrivit art. 2 din Legea nr. 22/1992 pentru organizarea judecătorească, orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și intereselor sale legitime, instanțele având obligația să judece toate procesele privind raporturile civile, comerciale, de muncă, de familie, administrative, penale, precum și orice alte cauze pentru care legea nu stabilește o competență. În plus art. 3 C. civ., prevede că judecătorul care va refuza să judece, sub cuvânt că legea nu prevede sau este întunecată ori neîndestulătoare, va putea fi urmărit pentru denegare de dreptate. Dreptul fundamental al persoanei, de a se adresa justiției este consacrat și în tratatele internaționale pe care România le-a ratificat.

Astfel, în art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului adoptată de Consiliul Europei la 4 noiembrie 1950, se prevede că orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de Convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor oficiale. Pe de altă parte Curtea Constituțională prin decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997 a hotărât că art. 278 C. proc. pen., este constituțional numai în măsura în care nu oprește persoana nemulțumită de soluționarea în cadrul Ministerului Public a plângerii împotriva măsurilor sau actelor efectuate de procuror, ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta și care nu ajung în fața instanțelor judecătorești, să se adreseze justiției în temeiul art. 21 din Constituție, ce urmează să se aplice în mod direct.

Neprocedând astfel și respingând ca inadmisibilă plângerea formulată de petent, Curtea de Apel Galați a pronunțat o hotărâre nelegală ce urmează a fi casată, dispunându-se trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță, care are obligația să soluționeze cauza pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de petiționarul V.F.D. împotriva sentinței penale nr. 12 din 4 septembrie 2002 a Curții de Apel Galați. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Galați. Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2003.