ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1444/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantele I.M. și I.L.S. au

notificat, în temeiul Legii nr. 10/2001, prin executorul judecătoresc, F. Bacău

solicitând măsuri reparatorii prin echivalent pentru un teren cu construcții

situat în comuna Coțofănești, județul Bacău.

Răspunzând notificării, C.C.C.

Onești a emis decizia nr. 14 din 14 aprilie 2002, prin care a respins cererea

de restituire în natură a imobilului (teren-curți, construcții în suprafață de

1324 mp).

Prin acțiunea înregistrată la 13 mai

2002, la Tribunalul Bacău, reclamantele I.M. și I.L.S. au formulat contestație

împotriva deciziei nr. 14/2002 emisă de C.C. Onești, solicitând anularea

deciziei și obligarea cooperativei să le acorde reclamantelor echivalentul

bănesc al suprafeței de 1324 mp teren.

În cuprinsul acțiunii reclamantele

au arătat că imobilul a fost proprietatea autorilor lor O.P., P.O. și O.T. și a

fost preluat de stat în mod abuziv. Pe terenul aflat în litigiu a fost

construit un magazin sătesc așa încât restituirea în natură nu este posibilă.

Soluționând litigiul, Tribunalul

Bacău, secția civilă, prin sentința nr. 170/D din 2 aprilie 2003, a admis

contestația, a anulat decizia nr. 14/2002 emisă de C.C. Onești și a obligat

pârâta să facă reclamantelor-contestatoare o ofertă de despăgubire bănească,

ofertă pe care să o înainteze Prefecturii Județului Bacău, conform art. 36 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că terenul, identificat prin expertiză ca având suprafața de 1124,49 mp,

a aparținut autorilor reclamanților, că în prezent terenul și construcția

aflată pe el sunt deținute de pârâtă și că restituirea în natură nefiind

posibilă, unitatea pârâtă are obligația, potrivit Legii nr. 10/2001, să facă

reclamantelor o ofertă de despăgubiri.

Curtea de Apel Bacău, secția civilă,

prin decizia nr. 68 din 6 octombrie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat

de pârâtă, cu motivarea că terenul a fost corect identificat pe baza probelor

administrate, așa încât instanța de fond a aplicat bine dispozițiile Legii nr.

10/2001.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs pârâta C.C. C. Onești susținând că hotărârea a fost dată cu

aplicarea greșită a legii deoarece notificarea trebuia trimisă prefecturii și

nu unității pârâte, iar, pe de altă parte, decizia este și netemeinică întrucât

terenul care a aparținut autorilor reclamantelor este deținut în prezent de

alte unități (poștă, dispensar veterinar, post de poliție).

Recursul nu este întemeiat.

Potrivit art. 36 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001, în cazul în care restituirea în natură nu a fost aprobată sau nu

este posibilă, potrivit legii, unitatea deținătoare sau, după caz, primăria va

transmite decizia, respectiv dispoziția privind oferta de acordare a

despăgubirilor bănești, prefecturii în a cărei rază acestea își au sediul. Aplicând

corect aceste dispoziții legale atât instanța de fond cât și cea de apel au

constatat că reclamantele au procedat bine trimițând notificarea unității

deținătoare și au obligat această unitate să facă o ofertă de acordarea

despăgubirilor, pe care să o înainteze Prefecturii Județului Bacău.

Pentru identificarea terenului în

litigiu, Tribunalul Bacău a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare.

Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul D.L. (filele

76–79) a identificat pe schiță terenul în suprafață de 1124,49 mp, care în

prezent se află în proprietatea C.C. Onești. Pe suprafața de 1124,49 mp se află

magazinul universal, terasa, anexele magazinului, cu terenul aferent. Pentru

efectuarea expertizei au fost examinate actele depuse de părți și au fost

efectuate măsurători.

Stabilind obiectivele expertizei,

instanța a cerut expertului să verifice apărarea pârâtei că pe terenul în

litigiu s-ar afla postul de poliție, dispensarul veterinar, oficiul PTTR și

piața țărănească, dar, în concluziile expertizei, expertul nu a confirmat

această apărare a pârâtei.

Examinând în ansamblu recursul

declarat de pârâtă se constată că instanța de apel s-a pronunțat asupra

probelor administrate, iar hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea corectă a

legii, așa încât recursul va fi respins ca neîntemeiat.

În baza art. 274 C. proc. civ.,

recurenta va fi obligată să plătească intimatelor cheltuieli de judecată

reprezentând onorariul de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

pârâta C.C.C. Onești împotriva deciziei nr. 68 din 6 octombrie 2003 a Curții de

Apel Bacău, secția civilă.

Obligă recurenta-pârâtă la 9.000.000

lei cheltuieli de judecată către intimații-contestatori I.M. și I.L.S.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2005.