ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1444/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantele I.M. și I.L.S. au notificat, în temeiul Legii nr. 10/2001, prin executorul judecătoresc, F. Bacău solicitând măsuri reparatorii prin echivalent pentru un teren cu construcții situat în comuna Coțofănești, județul Bacău. Răspunzând notificării, C.C.C. Onești a emis decizia nr. 14 din 14 aprilie 2002, prin care a respins cererea de restituire în natură a imobilului (teren-curți, construcții în suprafață de 1324 mp). Prin acțiunea înregistrată la 13 mai 2002, la Tribunalul Bacău, reclamantele I.M. și I.L.S. au formulat contestație împotriva deciziei nr. 14/2002 emisă de C.C. Onești, solicitând anularea deciziei și obligarea cooperativei să le acorde reclamantelor echivalentul bănesc al suprafeței de 1324 mp teren.

În cuprinsul acțiunii reclamantele au arătat că imobilul a fost proprietatea autorilor lor O.P., P.O. și O.T. și a fost preluat de stat în mod abuziv. Pe terenul aflat în litigiu a fost construit un magazin sătesc așa încât restituirea în natură nu este posibilă. Soluționând litigiul, Tribunalul Bacău, secția civilă, prin sentința nr. 170/D din 2 aprilie 2003, a admis contestația, a anulat decizia nr. 14/2002 emisă de C.C. Onești și a obligat pârâta să facă reclamantelor-contestatoare o ofertă de despăgubire bănească, ofertă pe care să o înainteze Prefecturii Județului Bacău, conform art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că terenul, identificat prin expertiză ca având suprafața de 1124,49 mp, a aparținut autorilor reclamanților, că în prezent terenul și construcția aflată pe el sunt deținute de pârâtă și că restituirea în natură nefiind posibilă, unitatea pârâtă are obligația, potrivit Legii nr. 10/2001, să facă reclamantelor o ofertă de despăgubiri. Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin decizia nr. 68 din 6 octombrie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, cu motivarea că terenul a fost corect identificat pe baza probelor administrate, așa încât instanța de fond a aplicat bine dispozițiile Legii nr. 10/2001. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs pârâta C.C.

C. Onești susținând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece notificarea trebuia trimisă prefecturii și nu unității pârâte, iar, pe de altă parte, decizia este și netemeinică întrucât terenul care a aparținut autorilor reclamantelor este deținut în prezent de alte unități (poștă, dispensar veterinar, post de poliție). Recursul nu este întemeiat. Potrivit art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care restituirea în natură nu a fost aprobată sau nu este posibilă, potrivit legii, unitatea deținătoare sau, după caz, primăria va transmite decizia, respectiv dispoziția privind oferta de acordare a despăgubirilor bănești, prefecturii în a cărei rază acestea își au sediul.

Aplicând corect aceste dispoziții legale atât instanța de fond cât și cea de apel au constatat că reclamantele au procedat bine trimițând notificarea unității deținătoare și au obligat această unitate să facă o ofertă de acordarea despăgubirilor, pe care să o înainteze Prefecturii Județului Bacău. Pentru identificarea terenului în litigiu, Tribunalul Bacău a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare. Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul D.L. (filele 76–79) a identificat pe schiță terenul în suprafață de 1124,49 mp, care în prezent se află în proprietatea C.C. Onești. Pe suprafața de 1124,49 mp se află magazinul universal, terasa, anexele magazinului, cu terenul aferent.

Pentru efectuarea expertizei au fost examinate actele depuse de părți și au fost efectuate măsurători. Stabilind obiectivele expertizei, instanța a cerut expertului să verifice apărarea pârâtei că pe terenul în litigiu s-ar afla postul de poliție, dispensarul veterinar, oficiul PTTR și piața țărănească, dar, în concluziile expertizei, expertul nu a confirmat această apărare a pârâtei. Examinând în ansamblu recursul declarat de pârâtă se constată că instanța de apel s-a pronunțat asupra probelor administrate, iar hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii, așa încât recursul va fi respins ca neîntemeiat. În baza art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatelor cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta C.C.C. Onești împotriva deciziei nr. 68 din 6 octombrie 2003 a Curții de Apel Bacău, secția civilă. Obligă recurenta-pârâtă la 9.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimații-contestatori I.M. și I.L.S. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2005.