ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2937/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 120 din 24 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, în baza art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.V., la pedeapsa de 22 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 192 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.V. la pedeapsa de 4 ani închisoare. S-a descontopit pedeapsa rezultată de 7 ani închisoare aplicată inculpatului prin sp.

nr. 447 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Dolj, definitivă prin d.p. nr. 11 din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova în pedepsele componente de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 C. pen., 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.; 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 217 alin. (1) C. pen.; 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 193 C. pen.; 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.; 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 217 alin. (1) C. pen.; 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.; 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.; 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap.

la art. 174 C. pen., la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare. În baza art. 36 alin. (1) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedepsele menționate anterior, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, aceea de 22 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare în final, inculpatul având de executat pedeapsa de 23 ani închisoare. În baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. In baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.

Conform art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata deținerii de la 22 octombrie 2008 la 14 mai 2010. Potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 14 mai 2010 la zi, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. Î n baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat toporul folosit la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 174 - 175 lit. c) C. pen. S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 499 din 09 februarie 2010 emis de Tribunalul Dolj și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei. Î n baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc.

pen. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M.I. și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile M.I. suma de 9000 lei cu titlu de daune materiale și 20.000 lei cu titlu de daune morale. Î n baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 13.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 600 lei reprezentând onorarii avocați din oficiu în cursul urmăririi penale urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției. Prin decizia nr. 100 din 15 aprilie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a respins ca tardiv apelul inculpatului. Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele: Potrivit art. 363 alin. (1) și (3) C. proc.

pen., termenul de apel este de 10 zile și curge, pentru inculpatul care a lipsit de la pronunțare, de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. Or, așa cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 162 a dosarului primei instanțe, copia de pe dispozitivul sentinței apelate a fost comunicată inculpatului la data de 2 martie 2011, acesta semnând-o personal. Î n aceste condiții, inculpatul a declarat apel abia la data de 22 martie 2011 cu depășirea termenului legal de exercitare a acestei căi de atac prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen. De altfel, reține instanța de prim control judiciar, și din cererea de apel a inculpatului rezultă că acesta, la data formulării cererii, era conștient de faptul că depășise termenul legal de exercitare a căii de atac, însă - prin cerere - arată, în esență, că nu i s-ar fi înmânat copia după dispozitivul sentinței și nu ar fi avut cunoștință de cele hotărâte prin aceasta decât la primirea mandatului de executare.

În opinia instanței de apel aceste împrejurări invocate de inculpat, prin cererea de apel, nu pot fi examinate decât ca o cerere de repunere în termenul de declarare a apelului, în sensul art. 364 alin. (1) C. proc. pen. Privită din acest punct de vedere, în opinia instanței de apel solicitarea inculpatului de repunere în termenul de exercitare a apelului apare ca nefondată întrucât cauzele invocate de inculpat, așa cum au fost mai sus prezentate, nu constituie o „cauză temeinică de împiedicare" a exercitării apelului în termenul legal, în sensul art. 364 alin. (1) C. proc. pen., acestea fiind contrazise de actul de comunicare a copiei de pe dispozitivul sentinței, aflat la fila 162 a dosarului primei instanțe, care atestă, până la înscrierea în fals, că inculpatului i s-a înmânat personal copie după dispozitivul sentinței la data de 2 martie 2011, moment de la care a început să curgă și termenul de declarare a apelului pentru acesta.

Instanța de apel a apreciat că nu sunt incidente nici dispozițiile art. 365 alin. (1) C. proc. pen. pentru ca apelul declarat de inculpat să poată fi calificat ca un „apel peste termen". Ca atare, observând dispozițiile art. 364 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă cererea de repunere în termenul de declarare a apelului formulată de inculpat ca nefondată și, în consecință, potrivit art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. A fost respins ca tardiv apelul formulat de acesta. Împotriva deciziei, inculpatul M.V. a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a hotărârii. Recursul inculpatului este nefondat pentru motivele ce se vor arăta: Conform art. 185 alin. (1) C. proc.

pen. când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen. Termenul de apel este un termen procedural, pentru exercitarea dreptului de a ataca cu apel sentința, și este - așa cum corect a menționat instanța anterioară - de 10 zile. Acest termen a început să curgă de la data semnării dovezii de comunicare a dispozitivului sentinței (2 martie 2011), apelul fiind declarat și semnat la data de 22 martie 2011, deci peste termenul legal de 10 zile de la comunicarea dispozitivului sentinței. Pretinsa eroare în care s-ar fi aflat inculpatul este o simplă afirmație, actele și lucrările dosarului neconfirmând rezonabil ipoteza unei astfel de situații.

Termenul de apel este, potrivit celor arătate, un termen de decădere, iar nu un termen de recomandare; de asemenea, se constată că instanța de prim control judiciar a examinat și soluționat corect și aspectele legate de instituțiile procedurale ale „apelului peste termen" și a „repunerii în termenul de apel". Față de cele reținute, Înalta Curte - în temeiul art. 385/15 pct. l lit. b) C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul inculpatului. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 100 din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Constată că recurentul inculpat se află în executarea pedepsei închisorii. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 6 septembrie 2011.