ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2937/2011

Asupra recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 120 din 24 februarie

2011 pronunțată de Tribunalul

Dolj, în baza art. 174, art. 175 alin. (1)

lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.V.,

la

pedeapsa de 22 ani închisoare.

În

baza art. 65 alin. (2) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) C. pen. s-a interzis

inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea

pedepsei principale.

În

baza art. 192 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.V. la pedeapsa de

4 ani închisoare.

S-a descontopit pedeapsa rezultată de 7 ani

închisoare aplicată inculpatului

prin sp. nr. 447 din 27 octombrie 2009

a Tribunalului Dolj, definitivă prin d.p. nr. 11 din 19 ianuarie 2010 a Curții

de Apel Craiova în pedepsele componente de 2 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 181 C. pen., 3 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.; 2 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 217 alin. (1) C. pen.; 6 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 193 C. pen.; 6 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.; 2 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 217 alin. (1) C. pen.;

3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 alin. (2) C.

pen.; 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin.

(2) C. pen.; 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20

rap. la art. 174 C. pen., la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. rap. la

art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit

pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedepsele

menționate anterior, inculpatul

executând pedeapsa cea mai grea, aceea de 22 ani

închisoare, la care s-a

adăugat un spor de 1 an închisoare în final, inculpatul

având de executat

pedeapsa

de 23 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a

interzis inculpatului ca pedeapsă

complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza II-a și lit. b)

C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei

principale.

In baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a interzis

inculpatului ca pedeapsă

accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe

toată

durata executării pedepsei principale.

Conform art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din

pedeapsa aplicată durata

deținerii de la 22 octombrie 2008 la 14 mai

2010.

Potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa

aplicată durata arestării preventive de la 14 mai 2010 la zi, în baza art. 350 alin.

(1) C. proc. pen. s-a menținut

măsura arestării preventive a

inculpatului.

Î

n baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de

la inculpat toporul folosit la

săvârșirea infracțiunilor prev. de art.

174 - 175 lit. c) C. pen.

S-a

dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr.

499 din 09 februarie 2010 emis de Tribunalul Dolj și s-a dispus emiterea

unui nou mandat de

executare a pedepsei.

Î

n baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. raportat la

art. 346 C. proc. pen. s-a admis în

parte

acțiunea civilă formulată de partea civilă M.I. și a fost obligat

inculpatul să plătească părții civile M.I. suma de

9000 lei cu titlu de daune

materiale și 20.000 lei cu titlu de daune

morale.

Î

n baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost

obligat inculpatul la plata sumei de

13.000

lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 600 lei reprezentând

onorarii avocați din oficiu în cursul urmăririi

penale urmând a fi avansată din

fondurile Ministerului Justiției.

Prin decizia nr. 100 din 15 aprilie 2011, Curtea

de Apel Craiova, secția penală, a

respins ca tardiv apelul inculpatului.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim

control judiciar a reținut

următoarele:

Potrivit art. 363 alin. (1) și (3) C. proc. pen.,

termenul de apel este

de 10 zile și

curge, pentru inculpatul care a lipsit de la pronunțare, de la

comunicarea

copiei de pe dispozitiv.

Or, așa cum rezultă din dovada de comunicare

aflată la fila 162 a dosarului

primei

instanțe, copia de pe dispozitivul sentinței apelate a fost comunicată

inculpatului la data de 2 martie 2011, acesta

semnând-o personal.

Î

n aceste condiții, inculpatul a declarat apel abia la

data de 22 martie 2011 cu

depășirea termenului legal de exercitare a acestei căi

de atac prevăzut de art. 363

alin.

(1) C. proc. pen.

De altfel, reține instanța de prim control

judiciar, și din cererea de apel a

inculpatului

rezultă că acesta, la data formulării cererii, era conștient de faptul că

depășise termenul legal de exercitare a căii de

atac, însă - prin cerere - arată, în

esență,

că nu i s-ar fi înmânat copia după dispozitivul sentinței și nu ar fi avut

cunoștință de cele hotărâte prin aceasta decât la

primirea mandatului de

executare.

În

opinia instanței de apel aceste împrejurări invocate de inculpat, prin cererea

de apel, nu pot fi examinate decât ca o cerere de repunere în termenul de

declarare a apelului, în sensul art. 364 alin.

(1) C. proc. pen.

Privită din acest punct de vedere, în opinia

instanței de apel solicitarea

inculpatului

de repunere în termenul de exercitare a apelului apare ca nefondată întrucât

cauzele invocate de inculpat, așa cum au fost mai sus prezentate, nu constituie

o „cauză temeinică de împiedicare" a exercitării apelului în termenul

legal, în sensul art. 364 alin. (1) C. proc. pen.,

acestea fiind contrazise de

actul de comunicare a copiei de pe

dispozitivul sentinței, aflat la fila 162 a dosarului primei instanțe, care

atestă, până la înscrierea în fals, că inculpatului i s-a înmânat personal

copie după dispozitivul sentinței la data de 2 martie 2011, moment de la care a

început să curgă și termenul de declarare a apelului pentru acesta.

Instanța

de apel a apreciat că nu sunt incidente nici dispozițiile art. 365 alin. (1) C.

proc. pen. pentru ca apelul declarat de inculpat să poată fi calificat ca un

„apel peste termen".

Ca

atare, observând dispozițiile art. 364 alin. (1) C. proc. pen., a

fost respinsă cererea de repunere în termenul de

declarare a apelului formulată de

inculpat ca nefondată și, în

consecință, potrivit art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. A fost respins ca

tardiv apelul formulat de acesta.

Împotriva

deciziei, inculpatul M.V. a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate

în partea introductivă a hotărârii.

Recursul inculpatului este nefondat pentru

motivele ce se vor arăta:

Conform

art. 185 alin. (1) C. proc. pen. când pentru exercitarea unui drept procesual

legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din

exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.

Termenul

de apel este un termen procedural, pentru exercitarea dreptului de a ataca cu

apel sentința, și este - așa cum corect a menționat instanța anterioară - de 10

zile.

Acest

termen a început să curgă de la data semnării dovezii de comunicare a

dispozitivului sentinței (2 martie 2011), apelul fiind declarat și semnat la

data de

22 martie 2011, deci peste termenul

legal de 10 zile de la comunicarea dispozitivului

sentinței. Pretinsa

eroare în care s-ar fi aflat inculpatul este o simplă afirmație,

actele și lucrările dosarului neconfirmând

rezonabil ipoteza unei astfel de situații.

Termenul

de apel este, potrivit celor arătate, un termen de decădere, iar nu

un termen de recomandare; de asemenea, se constată

că instanța de prim control

judiciar a examinat și soluționat corect și

aspectele legate de instituțiile procedurale ale „apelului peste termen"

și a „repunerii în termenul de apel".

Față

de cele reținute, Înalta Curte - în temeiul art. 385/15 pct. l lit. b) C. proc.

pen. - va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata

către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr.

100 din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Constată

că recurentul inculpat se află în executarea pedepsei închisorii.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 6 septembrie 2011.