ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1615/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta SIF TRANSILVANIA SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC U.C. SA Buzău să fie desemnat un auditor financiar sau un expert în condițiile prevăzute la art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, care să întocmească un raport suplimentar privind situația împrumuturilor acordate de societate unor societăți afiliate și a acțiunilor achiziționate de către pârâtă la entități afiliate, în perioada dintre 1 ianuarie 2009 și 31 decembrie 2009, raport care să răspundă la obiectivele prezentate în cerere, iar după efectuarea raportului și depunerea acestuia în dosarul instanței să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună comunicarea raportului întocmit către părți, precum și Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, în vederea publicării opiniei expertului în Buletinul C.N.V.M.

și să oblige pârâta la plata onorariului auditoriului sau expertului desemnat și a cheltuielilor de judecată aferente prezentului litigiu. Prin sentința nr. 520 din 17 februarie 2011 Tribunalul Buzău a respins excepția lipsei de interes formulată de pârâtă și a respins acțiunea reclamantei, obligând reclamanta la 800 lei cheltuieli de judecată către pârâtă. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea prezentei acțiuni, că aceasta are calitatea de acționar al SC U.C. SA Buzău, deținând 22,83 % din capitalul social al pârâtei, ceea ce dovedește caracterul legitim al interesului. Pe fondul cauzei s-a reținut că la 29 aprilie 2010 a avut loc adunarea generală ordinară a acționarilor pârâtei, care a avut ca subiect pe ordinea de zi printre altele, aprobarea situațiilor financiare pe anul 2009, pe baza raportului consiliului de administrație și al auditorului financiar.

S-a reținut că nu sunt întrunite cerințele art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004. Aceasta deoarece în raportul consiliului de administrație au fost explicate operațiunile efectuate în anul 2009, acest raport fiind întocmit în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 297/2004 privind piața de capital și cu Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006. Acest raport a fost publicat atât la Bursa de Valori București, cât și la C.N.V.M.

Informațiile și detaliile operațiunii a cărei expertizare se solicită au fost inserate atât în raportul administratorilor, cât și al auditorului financiar, întocmite cu ocazia închiderii anului 2009, prezentate și puse la dispoziția acționarilor cu ocazia AGOA din 29 aprilie 2010. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta Societatea de Investiții Financiare Transilvania SA, arătând că, din cauza unei analize neaprofundate și a aplicării greșite a prevederilor legale, instanța de fond a reținut că informațiile și detaliile operațiunii a cărei expertizare s-a solicitat au fost inserate atât în raportul administratorilor, cât și al auditorului financiar. Apelanta susține că este dreptul acționarului minoritar de a solicita realizarea unui audit, prin intermediul unui expert independent, care să analizeze anumite aspecte solicitate a fi deslușite.

Prin decizia nr. 49 din 11 mai 2011 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul formulat de reclamanta SIF TRANSILVANIA SA împotriva sentinței civile nr. 520 din 17 februarie 2011 a Tribunalului Buzău și a schimbat în parte sentința în sensul că a admis cererea reclamantei și a desemnat expertul contabil K.E. să întocmească un raport suplimentar privind situația împrumuturilor acordate de SC U.C. SA unor societăți afiliate și a acțiunilor achiziționate de SC U.C. SA la entități afiliate, în perioada 1 ianuarie 2009 – 31 decembrie 2009, cu obiectivele ridicate în adresa nr. 6406 din 2 iulie 2010 (fila 7 dosar fond). S-a dispus ca raportul să fie înaintat instanței și comunicat părților și C.N.V.M., în vederea publicării opiniei expertului în Buletinul C.N.V.M., conform art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004.

S-a stabilit onorariu expert în sumă de 3000 lei, în sarcina de plată a apelantului. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței și a fost obligată intimata-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3060 lei către apelanta-reclamantă. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut în esență că Legea nr. 297/2004 reglementează în Titlul VIII, dreptul acționarilor de a exercita un control asupra operațiunilor financiare ale societății, putându-se solicita chiar întocmirea unor rapoarte suplimentare de către un auditor financiar sau un expert în cazul în care nu se răspunde solicitării în termen de 30 de zile. Prevederile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 dau expresie unui drept al acționarilor minoritari de a putea intra în posesia tuturor informaților relevante și suficiente necesare administrării în bune condiții a acțiunilor deținute.

Este dreptul acționarului minoritar de a solicita realizarea unui audit, prin intermediul unui expert independent, care să analizeze anumite aspecte solicitate a fi deslușite, la cererea sa expresă. Reclamanta este acționar semnificativ al pârâtei și, în această calitate, are dreptul de a solicita date și informații complete, actualizate și relevante, necesare în vederea administrării pachetului propriu de acțiuni. Împotriva acestei decizii au formulat recurs ambele părți. Societatea de Investiții Financiare Transilvania SA critică sentința sub următoarele aspecte. Hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea legii, recursul încadrându-se în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Instanța de apel a pierdut din vedere însăși finalitatea cererii de efectuare a expertizei și anume respectarea dreptului de informare și control al acționarilor semnificativi asupra gestiunii societății.

Având în vedere finalitatea dispozițiilor art. 259 al Legii nr. 297/2004, instanța trebuia să pronunțe o încheiere de numire a expertului, care să prevadă onorariul și condițiile de plată ale acestuia. După efectuarea raportului și soluționarea eventualelor obiecțiuni, instanța se poate pronunța printr-o hotărâre prin care să constate efectuarea expertizei, să dispună comunicarea raportului către părți și către C.N.V.M. în vederea publicării opiniei expertului în Buletinul C.N.V.M. SC U.C. SA critică decizia sub următoarele aspecte: 1. Hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea legii. Dispozițiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 impun ca instanța să constate efectuat raportul de expertiză și apoi să dispună comunicarea către părți și publicarea opiniei expertului.

Împrejurarea că raportul suplimentar întocmit „urmează să fie înaintat instanței” presupune ca instanța să nu se fi dezinvestit de soluționarea cauzei. 2. Hotărârea instanței de apel este dată cu aplicarea greșită a legii. Informațiile pe care apelanta-intimată dorește să le afle în legătură cu operațiunea realizată în 2009 în activitatea societății, nu au caracterul unor nereguli, ci sunt pur informative, însă aceste informații au fost deja puse la dispoziția publicului.

Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte apreciază că acestea sunt fondate și urmează a fi admise pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004: „dacă administratorii și auditorii prevăzuți la alin. (1) lit. b) nu dau curs solicitării în termenul prevăzut sau dacă raportul publicat nu cuprinde informațiile din cadrul de raportare, acționarii se vor putea adresa instanței din raza teritorială unde își are sediul societatea, în vederea numirii unui alt auditor financiar sau expert pentru reluarea procedurii de întocmire și prezentare a unui raport suplimentar, urmând ca raportul să fie înaintat instanței și comunicat părților, iar opinia auditorului financiar sau a expertului să fie publicată în Buletinul C.N.V.M.”.

Curtea de Apel a reținut în mod corect faptul că societatea nu are drept de apreciere asupra interesului acționarului cu privire la întocmirea rapoartelor suplimentare, ci trebuie să dea curs solicitării. Finalitatea acțiunii reclamantei recurente SIF TRANSILVANIA SA este aceea a efectuării raportului, care potrivit dispozițiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, să fie înaintat instanței și comunicat părților. Dezinvestindu-se odată cu numirea expertului și stabilirea obiectivelor și a onorariului, instanța de apel nu a finalizat procedura stabilită de dispozițiile legale sus-menționate. În acest mod, raportul efectuat nu va mai putea fi înaintat instanței, întrucât aceasta s-a dezinvestit prin hotărârea recurată.

Ca atare, instanța de apel, potrivit dispozițiilor legale urmează a se dezinvesti după efectuarea raportului de expertiză, care va fi comunicat către părți și către C.N.V.M. în vederea publicării expertului în Buletinul C.N.V.M., astfel cum dispun prevederile art. 259 din Legea nr. 297/2004. În ceea ce privește numirea expertului și efectuarea raportului, instanța urmează a avea în vedere dispozițiile art. 202 și urm. C. proc. civ. Pentru finalizarea procedurii stabilită de lege, Înalta Curte apreciază că se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea efectuării expertizei, înaintării raportului către instanță, comunicarea acestuia către părți și către C.N.V.M. în vederea publicării în Buletinul C.N.V.M.

Numai în acest mod, se va finaliza procedura stabilită prin art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 și se va da eficiență acestor prevederi legale pentru a se asigura dreptul recurentei reclamante de a solicita date și informații complete, actualizate și relevante, necesare în vederea administrării pachetului propriu de acțiuni. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte urmează să admită recursurile, să caseze decizia atacată și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanta SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE TRANSILVANIA SA Brașov și de pârâta SC U.C. SA Buzău împotriva deciziei nr. 49 din 11 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și o trimite spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 22 martie 2012.