ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1615/2012

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta SIF TRANSILVANIA SA a

solicitat în contradictoriu cu pârâta SC U.C. SA Buzău să fie desemnat un

auditor financiar sau un expert în condițiile prevăzute la art. 259 alin. (2)

din Legea nr. 297/2004, care să întocmească un raport suplimentar privind

situația împrumuturilor acordate de societate unor societăți afiliate și a

acțiunilor achiziționate de către pârâtă la entități afiliate, în perioada

dintre 1 ianuarie 2009 și 31 decembrie 2009, raport care să răspundă la

obiectivele prezentate în cerere, iar după efectuarea raportului și depunerea

acestuia în dosarul instanței să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună

comunicarea raportului întocmit către părți, precum și Comisiei Naționale a

Valorilor Mobiliare, în vederea publicării opiniei expertului în Buletinul C.N.V.M.

și să oblige pârâta la plata onorariului auditoriului sau expertului desemnat

și a cheltuielilor de judecată aferente prezentului litigiu.

Prin sentința nr. 520

din 17 februarie 2011 Tribunalul Buzău a respins excepția lipsei de interes

formulată de pârâtă și a respins acțiunea reclamantei, obligând reclamanta la

800 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.

Pentru a pronunța

această soluție, tribunalul a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei de

interes a reclamantei în formularea prezentei acțiuni, că aceasta are calitatea

de acționar al SC U.C. SA Buzău, deținând 22,83 % din capitalul social al

pârâtei, ceea ce dovedește caracterul legitim al interesului.

Pe fondul cauzei s-a

reținut că la 29 aprilie 2010 a avut loc adunarea generală ordinară a

acționarilor pârâtei, care a avut ca subiect pe ordinea de zi printre altele,

aprobarea situațiilor financiare pe anul 2009, pe baza raportului consiliului

de administrație și al auditorului financiar.

S-a reținut că nu

sunt întrunite cerințele art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004. Aceasta deoarece

în raportul consiliului de administrație au fost explicate operațiunile

efectuate în anul 2009, acest raport fiind întocmit în conformitate cu

dispozițiile Legii nr. 297/2004 privind piața de capital și cu Regulamentul C.N.V.M.

nr. 1/2006. Acest raport a fost publicat atât la Bursa de Valori București, cât și la C.N.V.M.

Informațiile și

detaliile operațiunii a cărei expertizare se solicită au fost inserate atât în

raportul administratorilor, cât și al auditorului financiar, întocmite cu

ocazia închiderii anului 2009, prezentate și puse la dispoziția acționarilor cu

ocazia AGOA din 29 aprilie 2010.

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel reclamanta Societatea de Investiții Financiare

Transilvania SA, arătând că, din cauza unei analize neaprofundate și a

aplicării greșite a prevederilor legale, instanța de fond a reținut că

informațiile și detaliile operațiunii a cărei expertizare s-a solicitat au fost

inserate atât în raportul administratorilor, cât și al auditorului financiar.

Apelanta susține că este dreptul acționarului minoritar de a solicita

realizarea unui audit, prin intermediul unui expert independent, care să

analizeze anumite aspecte solicitate a fi deslușite.

Prin decizia nr. 49

din 11 mai 2011 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, a admis apelul formulat de reclamanta SIF TRANSILVANIA SA împotriva

sentinței civile nr. 520 din 17 februarie 2011 a Tribunalului Buzău și a schimbat în parte sentința în sensul că a admis cererea reclamantei și

a desemnat expertul contabil K.E. să întocmească un raport suplimentar privind

situația împrumuturilor acordate de SC U.C. SA unor societăți afiliate și a

acțiunilor achiziționate de SC U.C. SA la entități afiliate, în perioada 1

ianuarie 2009 – 31 decembrie 2009, cu obiectivele ridicate în adresa nr. 6406

din 2 iulie 2010 (fila 7 dosar fond). S-a dispus ca raportul să fie înaintat

instanței și comunicat părților și C.N.V.M., în vederea publicării opiniei

expertului în Buletinul C.N.V.M., conform art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004.

S-a stabilit onorariu expert în sumă de 3000 lei, în sarcina de plată a

apelantului. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței și a fost obligată

intimata-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3060 lei către

apelanta-reclamantă.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de Apel a reținut în esență că Legea nr. 297/2004

reglementează în Titlul VIII, dreptul acționarilor de a exercita un control

asupra operațiunilor financiare ale societății, putându-se solicita chiar

întocmirea unor rapoarte suplimentare de către un auditor financiar sau un

expert în cazul în care nu se răspunde solicitării în termen de 30 de zile.

Prevederile art. 259 alin.

(2) din Legea nr. 297/2004 dau expresie unui drept al acționarilor minoritari

de a putea intra în posesia tuturor informaților relevante și suficiente

necesare administrării în bune condiții a acțiunilor deținute. Este dreptul

acționarului minoritar de a solicita realizarea unui audit, prin intermediul

unui expert independent, care să analizeze anumite aspecte solicitate a fi

deslușite, la cererea sa expresă.

Reclamanta este

acționar semnificativ al pârâtei și, în această calitate, are dreptul de a

solicita date și informații complete, actualizate și relevante, necesare în

vederea administrării pachetului propriu de acțiuni.

Împotriva acestei

decizii au formulat recurs ambele părți.

Societatea de Investiții

Financiare Transilvania SA critică sentința sub următoarele aspecte.

Hotărârea a fost

pronunțată cu încălcarea legii, recursul încadrându-se în motivul prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Instanța de apel a

pierdut din vedere însăși finalitatea cererii de efectuare a expertizei și

anume respectarea dreptului de informare și control al acționarilor semnificativi

asupra gestiunii societății.

Având în vedere

finalitatea dispozițiilor art. 259 al Legii nr. 297/2004, instanța trebuia să

pronunțe o încheiere de numire a expertului, care să prevadă onorariul și

condițiile de plată ale acestuia.

După efectuarea

raportului și soluționarea eventualelor obiecțiuni, instanța se poate pronunța

printr-o hotărâre prin care să constate efectuarea expertizei, să dispună

comunicarea raportului către părți și către C.N.V.M. în vederea publicării

opiniei expertului în Buletinul C.N.V.M.

SC U.C. SA critică

decizia sub următoarele aspecte:

instanței de apel a fost dată cu încălcarea legii.

Dispozițiile art. 259

alin. (2) din Legea nr. 297/2004 impun ca instanța să constate efectuat

raportul de expertiză și apoi să dispună comunicarea către părți și publicarea

opiniei expertului.

Împrejurarea că

raportul suplimentar întocmit „urmează să fie înaintat instanței” presupune ca

instanța să nu se fi dezinvestit de soluționarea cauzei.

instanței de apel este dată cu aplicarea greșită a legii.

Informațiile pe care

apelanta-intimată dorește să le afle în legătură cu operațiunea realizată în

2009 în activitatea societății, nu au caracterul unor nereguli, ci sunt pur

informative, însă aceste informații au fost deja puse la dispoziția publicului.

Analizând recursurile

prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte apreciază că acestea sunt fondate

și urmează a fi admise pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004: „dacă administratorii și

auditorii prevăzuți la alin. (1) lit. b) nu dau curs solicitării în termenul

prevăzut sau dacă raportul publicat nu cuprinde informațiile din cadrul de

raportare, acționarii se vor putea adresa instanței din raza teritorială unde

își are sediul societatea, în vederea numirii unui alt auditor financiar sau

expert pentru reluarea procedurii de întocmire și prezentare a unui raport

suplimentar, urmând ca raportul să fie înaintat instanței și comunicat

părților, iar opinia auditorului financiar sau a expertului să fie publicată în

Buletinul C.N.V.M.”.

Curtea de Apel a

reținut în mod corect faptul că societatea nu are drept de apreciere asupra

interesului acționarului cu privire la întocmirea rapoartelor suplimentare, ci

trebuie să dea curs solicitării.

Finalitatea acțiunii

reclamantei recurente SIF TRANSILVANIA SA este aceea a efectuării raportului,

care potrivit dispozițiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, să fie

înaintat instanței și comunicat părților. Dezinvestindu-se odată cu numirea

expertului și stabilirea obiectivelor și a onorariului, instanța de apel nu a

finalizat procedura stabilită de dispozițiile legale sus-menționate.

În acest mod,

raportul efectuat nu va mai putea fi înaintat instanței, întrucât aceasta s-a

dezinvestit prin hotărârea recurată.

Ca atare, instanța de

apel, potrivit dispozițiilor legale urmează a se dezinvesti după efectuarea

raportului de expertiză, care va fi comunicat către părți și către C.N.V.M. în

vederea publicării expertului în Buletinul C.N.V.M., astfel cum dispun

prevederile art. 259 din Legea nr. 297/2004.

În ceea ce privește

numirea expertului și efectuarea raportului, instanța urmează a avea în vedere

dispozițiile art. 202 și urm. C. proc. civ.

Pentru finalizarea

procedurii stabilită de lege, Înalta Curte apreciază că se impune casarea

hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea efectuării

expertizei, înaintării raportului către instanță, comunicarea acestuia către

părți și către C.N.V.M. în vederea publicării în Buletinul C.N.V.M.

Numai în acest mod,

se va finaliza procedura stabilită prin art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004

și se va da eficiență acestor prevederi legale pentru a se asigura dreptul

recurentei reclamante de a solicita date și informații complete, actualizate și

relevante, necesare în vederea administrării pachetului propriu de acțiuni.

Față de toate aceste

considerente, Înalta Curte urmează să admită recursurile, să caseze decizia

atacată și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

reclamanta SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE TRANSILVANIA SA Brașov și de

pârâta SC U.C. SA Buzău împotriva deciziei nr. 49 din 11 mai 2011 pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

pe care o casează și o trimite spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 22 martie 2012.