ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1714/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca, sub nr. 424/1285/2008, reclamanta SIF O. SA, a chemat în judecată pe pârâta SC S. SA, solicitând instanței să dispună desemnarea unui expert independent, în vederea întocmirii unui raport care să analizeze operațiunile de gestionare a societății pârâte, aspecte legate de raporturile dintre SC S. SA și SC C. SA Buzău (acționarul său majoritar), societățile care se declară făcând parte din G.S.C.R., persoana fizică V.Ș., precum și toate contractele de prestări servicii cu o valoare mai mare de 1.000 euro încheiate de societate în perioada aprilie 2000 – până în prezent.

La termenul de judecată din data de 5 mai 2008, instanța a încuviințat cererea reclamantei, dispunând efectuarea unui raport de expertiză contabilă judiciară, fiind desemnat să efectueze expertiza doamna expert M.D.A., iar prin Încheierea nr. 3018/2010, având în vedere dispozițiile art. 136 din Legea 31/1990, republicată, a constatat efectuarea, (la cererea reclamantei SIF O. SA), raportului de expertiză contabilă judiciară, cauza fiind astfel finalizată. Împotriva Încheierii nr. 3018/2010, pronunțată de Tribunalul Cluj Napoca a formulat apel reclamanta SIF Oltenia, apel ce a fost admis prin Decizia comercială nr. 173/2010 a Curții de Apel Cluj, hotărârea fiind schimbată în parte, în sensul că pârâta SC S. SA, a fost obligată să plătească suma de 21.450 RON onorariu expert.

În motivarea deciziei pronunțate, instanța de apel, răspunzând criticii vizând plata onorariului de expert a apreciat în raport de dispozițiile art. 136 alin. (1) din Legea 31/1990 că onorariile de expert se suportă de societate în condițiile în care nu poate fi reținută reaua credință a reclamantei SC SIF O. SA. Pârâta SC S. SA, a formulat recurs împotriva Deciziei nr. 173 din 16 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, solicitând „admiterea recursului și desființarea deciziei recurate” . În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., recurenta arată că solicitarea expertizei de către reclamantă a fost făcută cu rea credință, cu scopul vădit de a perturba activitatea normală a SC S. SA, fiind cunoscut faptul că toate hotărârile Adunării Generale a Acționarilor SC S. SA, sunt atacate de SC SIF O. SA care încearcă să obstrucționeze activitatea societății pârâte.

Instanța de apel nu a examinat cele prezentate de SC S. SA și nu a motivat decizia pronunțată și a aplicat a greșit dispozițiile art. 136 alin. (2) din Legea 31/1990, situație în care se impune ca reclamanta să suporte contravaloarea expertizei. Intimata SIF O. SA, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât nu există niciun argument din care să rezulte că expertiza a fost solicitată cu rea credință, iar recurenta pârâtă nu a solicitat instanțelor de fond să fie exonerată de la plata expertizei. Analizând decizia recurată, în raport de criticile formulate, se constată că recursul este nefondat. Primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., nu-și găsește incidența în cauza de față, în condițiile în care instanța de apel a motivat hotărârea pronunțată în limitele cererii de apel formulate cu respectarea dispozițiilor art. 295 pct. 1 C. proc. civ. Hotărârea instanței de apel cuprinde motivele de fapt și drept pe care se sprijină, conform cerințelor art. 261 pct. 1 C. proc. civ., ținând cont și de dispozițiile art. 295 pct. 1 C. proc. civ. Astfel, instanța de apel a menționat în mod expres și explicit, în considerentele hotărârii date, care sunt argumentele în măsură să susțină soluția pronunțată din perspectiva dispozițiilor art. 136 alin. 2 din Legea 31/1991, astfel că motivul întemeiat de recurentă pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. nu poate fi reținut în cauză. Nici incidența dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi reținută în condițiile în care recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textului de lege evocat, criticând în mod generic hotărârea instanței de fond din perspectiva dispozițiilor art. 136 alin. (1) C. proc. civ., în condițiile în care nu a formulat apel împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond. Recurenta susține că instanța de apel nu a aplicat corect dispozițiile art. 136 alin. (2) din Legea 31/1990, motiv de recurs ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Dispozițiile art. 136 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 stabilește regula că onorariile pe care le solicită experții ce au efectuat expertiza în condițiile art. 136 alin. (1) din Legea 31/1998, trebuie să fie suportată de societate, ca o cheltuială a acesteia, cu excepția situației în care se va dovedi că cererea formulată de acționarii ce dețin cel puțin 10% din capitalul social a fost făcută cu rea-credință, în scop șicanator, dar în speța de față prin valorificarea dreptului la informare, intimata reclamantă în calitate de acționar minoritar, nu a perturbat activitatea pârâtei SC S. SA pentru a putea fi reținută excepția prevăzută de art. 136 alin. (2) teza finală din Legea 31/1990. Instanța de apel a aplicat și interpretat corect dispozițiile art. 136 alin. (2) din Legea 31/1990 în contextul în care nu au fost administrate probe în condițiile art. 1169 C. civ.

din care să rezulte reaua credință a reclamantei. Faptul că intimata reclamantă în cadrul altor doare a atacat hotărârile Adunării Generale a Acționarilor adoptate nu face dovada relei credințe prevăzute de art. 136 alin. (2) C. proc. civ. În consecință, nefiind incidente în cauză motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul formulat de recurenta pârâtă SC S. SA Cluj Napoca împotriva Deciziei nr. 173 din 16 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S. SA Cluj Napoca împotriva Deciziei nr. 173 din 16 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2011.