ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1714/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca, sub nr. 424/1285/2008, reclamanta SIF O. SA,

a chemat în judecată pe pârâta SC S. SA, solicitând instanței să dispună

desemnarea unui expert independent, în vederea întocmirii unui raport care să

analizeze operațiunile de gestionare a societății pârâte, aspecte legate de

raporturile dintre SC S. SA și SC C. SA Buzău (acționarul său majoritar),

societățile care se declară făcând parte din G.S.C.R., persoana fizică V.Ș.,

precum și toate contractele de prestări servicii cu o valoare mai mare de 1.000

euro încheiate de societate în perioada aprilie 2000 – până în prezent.

La termenul de

judecată din data de 5 mai 2008, instanța a încuviințat cererea reclamantei,

dispunând efectuarea unui raport de expertiză contabilă judiciară, fiind

desemnat să efectueze expertiza doamna expert M.D.A., iar prin Încheierea nr. 3018/2010,

având în vedere dispozițiile art. 136 din Legea 31/1990, republicată, a

constatat efectuarea, (la cererea reclamantei SIF O. SA), raportului de expertiză

contabilă judiciară, cauza fiind astfel finalizată.

Împotriva Încheierii nr.

3018/2010, pronunțată de Tribunalul Cluj Napoca a formulat apel reclamanta SIF

Oltenia, apel ce a fost admis prin Decizia comercială nr. 173/2010 a Curții de

Apel Cluj, hotărârea fiind schimbată în parte, în sensul că pârâta SC S. SA, a

fost obligată să plătească suma de 21.450 RON onorariu expert.

În motivarea deciziei

pronunțate, instanța de apel, răspunzând criticii vizând plata onorariului de

expert a apreciat în raport de dispozițiile art. 136 alin. (1) din Legea

31/1990 că onorariile de expert se suportă de societate în condițiile în care

nu poate fi reținută reaua credință a reclamantei SC SIF O. SA.

Pârâta SC S. SA, a

formulat recurs împotriva Deciziei nr. 173 din 16 noiembrie 2010 pronunțată de

Curtea de Apel Cluj, solicitând „admiterea recursului și desființarea deciziei

recurate” .

În dezvoltarea

motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C.

proc. civ., recurenta arată că solicitarea expertizei de către reclamantă a

fost făcută cu rea credință, cu scopul vădit de a perturba activitatea normală

a SC S. SA, fiind cunoscut faptul că toate hotărârile Adunării Generale a

Acționarilor SC S. SA, sunt atacate de SC SIF O. SA care încearcă să obstrucționeze

activitatea societății pârâte.

Instanța de apel nu a

examinat cele prezentate de SC S. SA și nu a motivat decizia pronunțată și a

aplicat a greșit dispozițiile art. 136 alin. (2) din Legea 31/1990, situație în

care se impune ca reclamanta să suporte contravaloarea expertizei.

Intimata SIF O. SA, a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

întrucât nu există niciun argument din care să rezulte că expertiza a fost

solicitată cu rea credință, iar recurenta pârâtă nu a solicitat instanțelor de

fond să fie exonerată de la plata expertizei.

Analizând decizia

recurată, în raport de criticile formulate, se constată că recursul este

nefondat.

Primul motiv de

recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu-și găsește

incidența în cauza de față, în condițiile în care instanța de apel a motivat

hotărârea pronunțată în limitele cererii de apel formulate cu respectarea

dispozițiilor art. 295 pct. 1 C. proc. civ.

Hotărârea instanței

de apel cuprinde motivele de fapt și drept pe care se sprijină, conform

cerințelor art. 261 pct. 1 C. proc. civ., ținând cont și de dispozițiile art. 295

pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, instanța de

apel a menționat în mod expres și explicit, în considerentele hotărârii date,

care sunt argumentele în măsură să susțină soluția pronunțată din perspectiva dispozițiilor

art. 136 alin. 2 din Legea 31/1991, astfel că motivul întemeiat de recurentă pe

dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi reținut în cauză.

Nici incidența dispozițiilor

art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi reținută în condițiile în care

recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din

perspectiva textului de lege evocat, criticând în mod generic hotărârea

instanței de fond din perspectiva dispozițiilor art. 136 alin. (1) C. proc.

civ., în condițiile în care nu a formulat apel împotriva sentinței pronunțate

de instanța de fond.

Recurenta susține că

instanța de apel nu a aplicat corect dispozițiile art. 136 alin. (2) din Legea

31/1990, motiv de recurs ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Dispozițiile art. 136

alin. 2 din Legea nr. 31/1990 stabilește regula că onorariile pe care le

solicită experții ce au efectuat expertiza în condițiile art. 136 alin. (1) din

Legea 31/1998, trebuie să fie suportată de societate, ca o cheltuială a

acesteia, cu excepția situației în care se va dovedi că cererea formulată de

acționarii ce dețin cel puțin 10% din capitalul social a fost făcută cu

rea-credință, în scop șicanator, dar în speța de față prin valorificarea

dreptului la informare, intimata reclamantă în calitate de acționar minoritar,

nu a perturbat activitatea pârâtei SC S. SA pentru a putea fi reținută excepția

prevăzută de art. 136 alin. (2) teza finală din Legea 31/1990.

Instanța de apel a

aplicat și interpretat corect dispozițiile art. 136 alin. (2) din Legea 31/1990

în contextul în care nu au fost administrate probe în condițiile art. 1169 C.

civ. din care să rezulte reaua credință a reclamantei. Faptul că intimata reclamantă

în cadrul altor doare a atacat hotărârile Adunării Generale a Acționarilor

adoptate nu face dovada relei credințe prevăzute de art. 136 alin. (2) C. proc.

civ.

În consecință,

nefiind incidente în cauză motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile

art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art.

312 C. proc. civ., va respinge recursul formulat de recurenta pârâtă SC S. SA

Cluj Napoca împotriva Deciziei nr. 173 din 16 noiembrie 2010 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC S. SA Cluj Napoca împotriva Deciziei nr. 173 din

16 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 mai 2011.