ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 619/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 619/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Ședința publică

de la 10 februarie 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr. 4 din 22 martie 2010 Tribunalul Prahova a respins acțiunea în

anularea hotărârii AGA formulata de reclamanta B.D.I.L., în contradictoriu cu

pârâta SC U. SA, ca neîntemeiată.

Pentru

a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin Hotărârea din 3 august

2009, publicată în M.Of. al României – Partea a IV-a nr. 4464 din 24 august

2009, Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor societății pârâte SC U. SA

a aprobat achiziționarea de către societate a 272.727 acțiuni nou emise de SC A.S.I.

SA Dej, la prețul de 11 lei/acțiune nouă, în valoare totală de 2.999.997 lei. A

fost aprobată data de 20 august 2009 ca dată de înregistrare.

S-a

stabilit că din procesul-verbal al ședinței reiese că la acea dată a fost

prezentat raportul de evaluare a SC A.S.I. SA Dej efectuat de un expert

contabil evaluator, pentru estimarea valorii de piață a acțiunilor societății,

ordinea de zi fiind aprobată de acționarul prezent - SC A.U.I. SRL, care

deținea 83,713% din totalul capitalului social al pârâtei, în timp ce

reclamanta B.D.I.L. nu a participat la acea ședință, solicitând pe calea

prezentei acțiuni anularea hotărârii adoptate.

De

asemenea tribunalul analizând motivele invocate de reclamantă, a constatat că

potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (1)-(2) din Legea nr. 31/1990 privind

societățile comerciale hotărârile adunării generale contrare legii sau actului

constitutiv pot fi atacate în justiție de oricare dintre acționarii care nu au

luat parte la adunarea generală, în termen de 15 zile de la data publicării

hotărârii în Monitorul Oficial, reclamanta justificându-și calitatea procesuală

activă.

Potrivit

art. 127 din aceeași lege, acționarul care, într-o anumită operațiune, are, fie

personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al

societății, va trebui să se abțină de la deliberările privind acea operațiune,

în cazul în care nu respectă această reglementare, este răspunzător de daunele

produse societății dacă, fără votul său, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută.

A

apreciat instanța de fond că aceste dispoziții legale instituie principiul

abținerii de la vot, în cazul în care acționarul se află în conflict de

interese cu societatea emitentă a acțiunilor pe care le deține, în orice

manifestare de voință a acționarilor cu privire la societate aceștia trebuind

să urmărească progresul economic și financiar al societății.

S-a

concluzionat că abuzul de majoritate constă în exercitarea discreționară a

dreptului de vot de către acționarul majoritar, în vederea realizării intereselor

sale individuale și în dauna interesului social, cu scopul prejudicierii

acționarilor minoritari, trebuie dovedit de reclamantă, inclusiv sub aspectul

prejudiciului cauzat.

Or,

în speță, s-a reținut că hotărârea adoptată prin votul acționarului majoritar -

SC A.U.I. SRL – a avut la bază raportul de evaluare întocmit de un evaluator

autorizat, care a prezentat avantajele ce decurg din achiziționarea acțiunilor,

ținându-se seama și de riscurile acesteia; expertul a apreciat că această

investiție nu prezintă risc de piață, întrucât se acordă importanță

facilitării, atât la realizarea investiției, cât și la livrarea energiei

electrice în sistemul național prin certificatele verzi.

Totodată,

tribunalul nu a putut reține susținerile reclamantei, în sensul că acest raport

de evaluare nu poate sta la baza cumpărării acțiunilor, nefiind o evaluare

serioasă și independentă, cât timp nu a fost administrată dovada contrară,

respectiv nu a fost administrată proba cu o altă expertiză evaluatoare și nici

alte probe pe aspectul subiectivității și parțialității expertului contabil.

Nu

în ultimul rând, instanța a reținut că nerespectarea interdicției instituite de

dispozițiile art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, nu atrage în principiu

nulitatea hotărârii AGA luată cu votul acționarului aflat în conflict de

interese, ci doar obligarea acestuia la despăgubiri, dacă prin votul său s-a

format majoritatea necesară și societatea a fost prejudiciată.

Pentru

considerentele expuse, reclamanta neinvocând alte motive de nulitate sau

anulare a hotărârii, tribunalul a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel reclamanta B.D.I.L. și prin decizia nr. 78 din

8 septembrie 2010 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a respins apelul reclamantei.

Pentru

a hotărî astfel instanța de apel a apreciat că prima instanță a reținut corect

situația de fapt, în sensul că prin hotărârea AGEA din 3 august 2009 publicată

în M.Of. Partea a IV-a nr. 4464 din 24 august 2009, acționarii intimatei

pârâtei SC U. SA prezenți la ședință au aprobat achiziționarea de către

societate a unui număr de 272727 acțiuni nou emise de SC A.S.I. Dej, la prețul

de 11 lei/acțiune, în valoare totală de 2.999.997 lei, fiind aprobată ca dată

de înregistrare data de 20 august 2009, potrivit conținutului hotărârii

publicat în Monitorul Oficial.

Hotărârea

a fost adoptată de acționarul majoritar prezent la ședință – SC A.U.I. SRL,

deținătorul a 83,713% din capitalul pârâtei SC U. SA, apelanta reclamantă

deținătoare a 1,89% din capitalul social al pârâtului, lipsind de la ședința

AGEA din 3 august 2009, așa cum rezultă din procesul verbal de ședință, deși intimata

a respectat cerințele de convocare și informare a acționarilor, împrejurare

necontestată de altfel de către apelantă.

Din

procesul verbal al ședinței AGEA rezultă că hotărârea s-a adoptat pe baza

raportului de evaluare a SC A.S.I. Dej, întocmit de un expert contabil

evaluator autorizat, pentru estimarea valorii de piață a acțiunilor societății.

Apelanta

reclamantă, atât în cuprinsul acțiunii introductive, dar și în motivele de apel

a contestat acest raport de evaluare întocmit de expert evaluare G.B.,

susținând că respectivul raport s-a întocmit la solicitarea vânzătoarei SC A.S.I.

SA și conține lacune, nefiind vorba de o evaluare serioasă, întrucât nu

evaluează activele societății ale cărei acțiuni urmau să fie cumpărare de

intimata pârâtă pe baza valorii de piață, ci în funcție de valoarea istorică a

acestora.

Susținerile

apelantei privind pretinsul subiectivism și lacunele raportului de expertiză nu

au fost dovedite, deoarece aceasta nu a prezentat un alt raport de evaluare

care să conțină date diferite de cel care a stat la baza adoptării adunării

AGEA atacată cu prezenta acțiune în anulare și nici nu a solicitat

administrarea unor probatorii în acest sens.

Din

cuprinsul raportului de evaluare întocmit de un expert evaluator autorizat

reiese că s-au prezentat avantajele ce decurg din realizarea investiției, prin

achiziționarea acțiunilor la SC A.S.I. SA, expertul concluzionând că această

investiție nu prezintă risc de piață, deoarece se acordă importante facilitări,

atât la realizarea investiției cât și la livrarea energiei electrice prin

sistemul național prin certificate verzi.

S-a

reținut că nici susținerea apelantei cum că nu s-a justificat motivul,

interesul și folosul practic al operațiunii de achiziționare de acțiuni la SC A.S.I.

de către intimată nu este fondată, expertul explicând că activitatea SC A.S.I. SA

Dej este concentrată pe finalizarea proiectului investițional de punere în

funcțiune a unei centrale formată dintr-un cazan de aburi și o turbină, care va

produce energie electrică, aburul obținut la parametrii înalți (abur energetic)

urmând a fi destins în turbine, pentru a se produce energie electrică ce va fi

livrată în S.E.N., unde va fi comercializată, obținându-se în același timp

certificate verzi.

S-a

argumentat că în ultimii ani pe plan mondial există o puternică tendință de

înlocuire a combustibililor fosili cu cei regenerabili, iar valorificarea

resurselor regenerabile de energie în condiții concurențiale pe piața de

energie a devenit oportună prin punerea în practică a politicii „certificate

verzi” , cadrul legislativ creat prin H.G. nr. 1892/2004 fiind lărgit și

dobândind avantaje, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 220/2008, pentru

stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse

regenerabile.

Din

raportul de expertiză rezultă că potrivit acestui act normativ, în schimbul

energiei electrice din surse regenerabile producătorul primește 3 certificate

verzi pentru fiecare MWh livrat în rețeaua electrică, acestea aducând

facilități în sensul amortizării accelerate a investițiilor în domeniul SRE,

scutirea de la plata accizei pentru energia electrică din SRE, reducerea cu 50%

a taxelor de eliberare a autorizațiilor/avizelor pentru investițiile în

domeniul SRE, garantarea a 50% din valoarea împrumuturilor pe termen mediu și lung,

asigurarea infrastructurii de transport și a utilităților necesare inițierii și

dezvoltării investițiilor, căi de acces, scutiri de impozite pe taxe și

profitul reinvestit, acordarea de contribuții financiare de la bugetul de stat

pentru locurile de muncă nou create, concluzionându-se asupra tendinței

creșterii valorii certificatelor verzi în condițiile necesității creșterii

ponderii energiei electrice produse din surse regenerabile de energie, în

consumul intern brut de energie electrică.

S-a

mai arătat că după afilierea României la Sistemul European de Certificate

Verzi, producătorii de energie electrică din surse regenerabile vor putea

tranzacționa aceste certificate pe piața europeană, dar pot vinde energia

electrică produsă și operatorilor economici interni de distribuție, care au

obligația să o achiziționeze cu prioritate, prin contract reglementat, conform

Ordinului nr. 52/2005, o altă posibilitate de valorificare fiind

comercializarea energiei produsă către furnizori sau consumatori eligibili, sau

prin ofertare pe piața zilei următoare, firma B.A. manifestându-și deja

intenția de a achiziționa energie electrică produsă de SC A.S.I. SA.

Expertul

a efectuat o analiză economică financiară a SC A.S.I. SA Dej, reținându-se că

nu se poate susține că evaluarea făcută este neserioasă, în condițiile în care

valoarea contabilă a unei acțiuni constatată de expert este de 10,16 lei, dar

propunerea de cumpărare aprobată de AGEA la 3 august 2010 privea un preț de 11

lei/acțiune.

În

speță, nu s-a probat existența unui concurs de interese între acționarul

majoritar SC A.U.I. SRL și societatea intimată, așa cum s-a arătat.

Nu

poate fi vorba de un abuz de majoritate, întrucât acesta este reprezentat de

exercitarea discreționară a dreptului de vot a acționarului majoritar, în

scopul realizării propriilor interese și în dauna interesului social, cu

rezultatul prejudicierii acționarilor minoritari, or în speță acționarul

majoritar nu a făcut altceva decât să voteze o hotărâre AGA prin care s-a

aprobat achiziționarea acțiunilor nou emise de o societate ce desfășoară o

activitate a cărei valorificare ar putea aduce un real beneficiu acționarilor

intimatei.

Fără

votul acționarului majoritar A.U.I. SRL, deținător a 83,713 % din capitalul

social al intimatei SC U. SA, hotărârea AGEA nu ar fi putut fi adoptată, față

exigențele cvorumului necesar a fi prezent la convocare, rezultate din

dispozițiile art. 115 alin. (1) din LSC, așa încât chiar dacă ipotetic,

respectivul acționar majoritar ar fi avut interese contrare intimatei și nu

s-ar fi abținut de la vot, hotărârea AGEA adoptată în această modalitate nu

poate fi anulată, ci eventual s-ar putea angaja răspunderea pentru daune a

acționarului majoritar, așa cum prevede art. 127 alin. (2) din Legea

societăților comerciale.

Împotriva

acestei decizi a declarat recurs reclamanta B.D.I.L. Nicosia invocând motivele

de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul

cărora a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și sentinței

instanței de fond și în principal trimiterea cauzei spre rejudecare instanței

de fond, iar în subsidiar reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond anularea

hotărârii AGEA SC U. SA Ploiești din data de 3 august 2009.

În

dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susținut, în esență, următoarele:

-

Instanțele de fond și apel au interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 127

din Legea nr. 31/1990 și au schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al hotărârii AGEA atacată.

-

Metoda de evaluare folosită de expert nu este recunoscută de standardele de

evaluare în vigoare și ca atare nu are bază legală.

-

Proba cu expertiză a fost solicitată, dar a fost respinsă de instanțe.

-

În conformitate cu art. 127 din Legea societăților comerciale, acționarul

majoritar al SC U. SA Ploiești – A.U.I. – trebuia să se abțină de la vot în

ceea ce privește operațiunea de achiziționare de acțiuni la o societate din

cadrul aceluiași grup de interese „S.C.R.”, ca având un interes contrar.

-

Având în vedere contextul la data AGEA, evaluarea defectuoasă a prețului

acțiunilor A.S.I., relația de afiliere dintre societățile în cauză, se

consideră că scopul AGEA este ilicit, de fraudare a intereselor acționarilor

minoritari prin sifonarea lichidităților U. SA în interesul altor societăți din

„Grupul S.C.R.”.

Recursul

nu este fondat.

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului prin prisma motivelor de recurs și a

dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a

pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin

recursul declarat de reclamantă.

Motivul

de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat

întrucât instanța de apel a apreciat și interpretat corect raportul juridic

născut ca urmare a adoptării hotărârii adunării generale extraordinare a

acționarilor SC U. SA Ploiești din data de 3 august 2009, s-a pronunțat în

raport de acesta când a respins apelul reclamantei, neschimbând natura și

înțelesul acestuia.

Motivul

de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat

întrucât instanțele au interpretat și aplicat corect prevederile art. 127 din

Legea nr. 31/1990.

Aceste

dispoziții legale instituie principiul abținerii de la vot, în cazul în care

acționarul se află în conflict de interese cu societatea.

Pe

de altă parte se reține că nerespectarea interdicției instituite de alin. (1)

al art. 127 nu atrage, în principiu, nulitatea hotărârii AGEA luată cu votul

acționarului aflat în conflict de interese, ci doar obligarea acestuia la despăgubiri

dacă prin votul său s-a format majoritatea necesară și societatea a fost

prejudiciată.

Totodată,

în temeiul exigențelor art. 136

1

introdus prin Legea nr. 441/2006 nu

este exclusă nici anularea hotărârii luate cu votul unui acționar aflat în

conflict de interese cu societatea, dacă acel vot a fost rezultatul unui abuz

de majoritate, spre exemplu.

Abuzul

de majoritate constă în exercitarea discreționară a dreptului de vot de către

acționarul majoritar în vederea realizării intereselor sale individuale, în

dauna interesului social și în scopul prejudicierii acționarului minoritari.

În

speță, în raport de starea de fond stabilită instanța de apel a reținut corect

că nu s-a probat, conform art. 1169 C. civ., existența unui interes propriu,

contrar celui societar al acționarului majoritar SC A.U.I. SRL, nici legătura

dintre acest acționar și SC A.S.I. SA pretinsa fraudare a intereselor

celorlalți acționari minoritari, care nu poate fi prezumată.

Instanțele

corect au apreciat că nu s-au făcut nici un fel de dovezi privind caracterul

pretins ilicit al operațiunii de cumpărare de acțiuni de către intimată de la

SC A.S.I. SA, măsura fiind justificată de scopul general al desfășurării

activității unei societăți, inclusiv prin cumpărarea de acțiuni de la o altă

societate, pentru a realiza profit, în beneficiul acționarilor, acesta fiind

interesul și folosul practic al operațiunii contestate.

În

ceea ce privește prețul acțiunilor se constată că valoarea contabilă a unei

acțiuni constatată de expert este de 10,16 lei, iar propunerea de cumpărare

aprobată de AGEA la 3 august 2010 privește un preț de 11 lei/acțiune, astfel că

și sub acest aspect critica este nefondată.

Referitor

la expertiza solicitată în cauză se apreciază că respingerea ei nu constituie

motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, neputându-se cenzura aprecierea

făcută de judecător cu privire la utilitate, pertinența și concludența probei,

motiv de recurs care nu este de natură să atragă casarea hotărârii.

De

altfel recurenta nici nu a mai insistat în încuviințarea și administrarea

acestei probe în instanța de apel.

Pentru

considerentele expuse, se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivele

de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., încât în

temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta B.D.I.L.

Nicosia împotriva deciziei nr. 78 din 8 septembrie 2010 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 februarie 2011.