ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4117/2010

Ședința publică de la 25 noiembrie 2010 Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamantul L.P.G. a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA Alba Iulia și a solicitat retragerea sa din societate și obligarea pârâtei să-i plătească contravaloarea a 3.164 acțiuni, reprezentând 5,45% din capitalul social al SC U. SA, societate absorbită prin fuziune de către pârâtă. Tribunalul Alba, prin sentința comercială nr. 379/ Com din 23 iunie 2009, a admis acțiunea, a luat act de retragerea reclamantului din societatea comercială, a obligat pe pârâtă la 95.000 lei contravaloarea acțiunilor și la 6.272 lei cheltuieli de judecată. Instanța de fond a reținut în esență că reclamantul era acționar la SC U. SA, iar această societate a hotărât în A.G.E.A.

din 7 octombrie 2004 fuziunea prin absorbție cu pârâta, în adunarea generală reclamantul votând împotriva fuziunii și solicitând retragerea din societate și răscumpărarea celor 3.164 acțiuni în condițiile art. 133 alin. (1) din Legea nr. 31/1990. Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia comercială nr. 14/ A din 10 februarie 2010 a respins ca nefondat recursul pârâtei, considerând că deschiderea procedurii insolvenței pârâtei, după amânarea pronunțării sentinței, fără ca această situație să fie adusă la cunoștința instanței este o culpă a apelantei pârâte, dispozițiile art. 43 din Legea nr. 85/2006 nu sunt incidente întrucât nu a operat o tranzacționare a acțiunilor, iar prevederile art. 133 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 reglementează dreptul acționarului de a se retrage din societate și de a obține contravaloarea acțiunilor.

Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Recurenta susține că instanțele au pronunțat hotărâri nelegale, ignorând starea de insolvență și consecințele acesteia care se răsfrâng asupra imposibilității de a dispune cu privire la tranzacționarea acțiunilor. Interpretând greșit actul dedus judecății, instanța de apel a considerat că operațiunea dispusă nu reprezintă o tranzacție a acțiunilor societății. Mai susține recurenta că instanța de apel a interpretat greșit prevederile art. 133 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 întrucât societatea comercială absorbită nu avea activitate, iar valoarea acțiunilor a fost greșit determinată.

Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune. Prevederile art. 133 din Legea nr. 31/1990 (în reglementarea ulterioară Legii nr. 441/2006 devenit art. 134) stipulează dreptul acționarilor, care nu au votat în favoarea unei hotărâri a acțiunii generale, de a se retrage din societate și de a solicita cumpărarea acțiunilor lor de către societate, dacă prin hotărâre s-a stabilit fuziunea societății. Alin. (4) al textului de lege citat stabilește că prețul plătit de societate pentru acțiunile celui ce exercită dreptul de retragere este determinat de un expert. Pe de altă parte prevederile art. 43 din Legea nr. 85/2006 stabilesc suspendarea de la tranzacționare a acțiunilor societăților emitente, în sensul Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, începând cu data primirii comunicării de către C.N.V.M., până la data confirmării planului de reorganizare.

Sistemul de tranzacționare prevăzut de art. 2 din Legea nr. 297/2004, la care dispozițiile art. 43 din Legea nr. 85/2006 face referire, cuprinde cumpărarea și vânzarea de instrumente financiare astfel cum sunt determinate în pct. 11 al textului evocat, pe piețele de instrumente financiare. De acea instanța de apel, judicios a considerat că dispoziția legală invocată privind suspendarea tranzacțiilor nu e aplicabilă iar obligarea societății la plata contravalorii acțiunilor evaluate prin expertiză nu echivalează cu încălcarea interdicției de tranzacționare. În acest raport deschiderea procedurii generale de insolvență nu are semnificația cerută de prevederile Legii nr. 297/2004 privind tranzacționarea instrumentelor financiare.

Recurenta în mod greșit critică decizia atacată în raport cu obiectul de activitate al societății absorbite, dreptul acționarului de a se retrage prevăzut de textul art. 133 alin. (1) (actual art. 134) din Legea nr. 31/1990 vizând și situația fuziunii societății. În privința stabilirii valorii acțiunilor, aceasta reprezintă un elemente de fapt ce excede criticii de nelegalitate stabilită de art. 304 C. proc. civ. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva Deciziei comerciale nr. 14/ A din 10 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SA Alba Iulia prin administrator judiciar SC E.I. SPRL Hunedoara împotriva Deciziei comerciale nr. 14/ A din 10 februarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2010.