ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4117/2010

Ședința publică

de la 25 noiembrie 2010

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamantul

L.P.G. a chemat în judecată pe pârâta

SC A. SA Alba Iulia și a solicitat retragerea sa din societate și obligarea

pârâtei să-i plătească contravaloarea a 3.164 acțiuni, reprezentând 5,45% din

capitalul social al SC U. SA, societate absorbită prin fuziune de către pârâtă.

Tribunalul Alba, prin

sentința comercială nr. 379/ Com din 23 iunie 2009, a admis acțiunea, a luat

act de retragerea reclamantului din societatea comercială, a obligat pe pârâtă

la 95.000 lei contravaloarea acțiunilor și la 6.272 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a

reținut în esență că reclamantul era acționar la SC U. SA, iar această

societate a hotărât în A.G.E.A. din 7 octombrie 2004 fuziunea prin absorbție cu

pârâta, în adunarea generală reclamantul votând împotriva fuziunii și

solicitând retragerea din societate și răscumpărarea celor 3.164 acțiuni în

condițiile art. 133 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Curtea de Apel Alba

Iulia, prin Decizia comercială nr. 14/ A din 10 februarie 2010 a respins ca

nefondat recursul pârâtei, considerând că deschiderea procedurii insolvenței

pârâtei, după amânarea pronunțării sentinței, fără ca această situație să fie

adusă la cunoștința instanței este o culpă a apelantei pârâte, dispozițiile art.

43 din Legea nr. 85/2006 nu sunt incidente întrucât nu a operat o

tranzacționare a acțiunilor, iar prevederile art. 133 alin. (1) din Legea nr. 31/1990

reglementează dreptul acționarului de a se retrage din societate și de a obține

contravaloarea acțiunilor.

Împotriva deciziei

astfel pronunțate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că

instanțele au pronunțat hotărâri nelegale, ignorând starea de insolvență și

consecințele acesteia care se răsfrâng asupra imposibilității de a dispune cu privire

la tranzacționarea acțiunilor. Interpretând greșit actul dedus judecății,

instanța de apel a considerat că operațiunea dispusă nu reprezintă o tranzacție

a acțiunilor societății.

Mai susține recurenta

că instanța de apel a interpretat greșit prevederile art. 133 alin. (1) din

Legea nr. 31/1990 întrucât societatea comercială absorbită nu avea activitate,

iar valoarea acțiunilor a fost greșit determinată.

Recursul este

nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.

Prevederile art. 133

din Legea nr. 31/1990 (în reglementarea ulterioară Legii nr. 441/2006 devenit art.

134) stipulează dreptul acționarilor, care nu au votat în favoarea unei

hotărâri a acțiunii generale, de a se retrage din societate și de a solicita

cumpărarea acțiunilor lor de către societate, dacă prin hotărâre s-a stabilit

fuziunea societății. Alin. (4) al textului de lege citat stabilește că prețul

plătit de societate pentru acțiunile celui ce exercită dreptul de retragere

este determinat de un expert.

Pe de altă parte

prevederile art. 43 din Legea nr. 85/2006 stabilesc suspendarea de la

tranzacționare a acțiunilor societăților emitente, în sensul Legii nr. 297/2004

privind piața de capital, începând cu data primirii comunicării de către C.N.V.M.,

până la data confirmării planului de reorganizare.

Sistemul de

tranzacționare prevăzut de art. 2 din Legea nr. 297/2004, la care dispozițiile art.

43 din Legea nr. 85/2006 face referire, cuprinde cumpărarea și vânzarea de

instrumente financiare astfel cum sunt determinate în pct. 11 al textului

evocat, pe piețele de instrumente financiare.

De acea instanța de apel,

judicios a considerat că dispoziția legală invocată privind suspendarea

tranzacțiilor nu e aplicabilă iar obligarea societății la plata contravalorii

acțiunilor evaluate prin expertiză nu echivalează cu încălcarea interdicției de

tranzacționare.

În acest raport

deschiderea procedurii generale de insolvență nu are semnificația cerută de

prevederile Legii nr. 297/2004 privind tranzacționarea instrumentelor

financiare.

Recurenta în mod

greșit critică decizia atacată în raport cu obiectul de activitate al societății

absorbite, dreptul acționarului de a se retrage prevăzut de textul art. 133 alin.

(1) (actual art. 134) din Legea nr. 31/1990 vizând și situația fuziunii

societății.

În privința

stabilirii valorii acțiunilor, aceasta reprezintă un elemente de fapt ce excede

criticii de nelegalitate stabilită de art. 304 C. proc. civ.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge ca nefondat recursul declarat

împotriva Deciziei comerciale nr. 14/ A din

10 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta

SC

A. SA Alba Iulia prin administrator judiciar SC E.I. SPRL Hunedoara

împotriva Deciziei comerciale

nr. 14/ A din 10 februarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 noiembrie 2010.