ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2424/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 211 din 21

martie 2005 a Tribunalului Iași a fost condamnat inculpatul U.V., la 3 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen., și un an interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 28 ianuarie 2003, la

28 mai 2003.

S-a constatat că partea vătămată S.M.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile C.A.S. Iași suma de 9.351.645 lei cheltuieli cu

asistența medicală acordată părții vătămate S.M. de către Spitalul Clinic nr. 3

Iași și contravaloarea sumei de 33,10 dolari S.U.A. calculată la cursul B.N.R.

din momentul plății, reprezentând cheltuieli cu transportul de către Serviciul

de Ambulanță Iași la aceste sume cu dobânda legală din momentul rămânerii definitive

a hotărârii până la achitarea integrală a fiecărui debit.

Inculpatul a fost obligat și la

plata sumei de 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Prima instanță a reținut că inculpatul

U.V. și partea vătămată S.M. domiciliază în satul Scânteia Nouă, județul Iași,

pe raza căreia inculpatul a cumpărat o suprafață de teren.

Întrucât terenul este situat în

continuarea drumului sătesc, iar cetățenii din comună treceau cu căruțele pe acest

teren, inculpatul s-a hotărât să lase accesul numai pe o parte a terenului său,

a început să sape un șanț pentru a delimita terenul.

În ziua de 26 august inculpatul U.V.

împreună cu frații săi U.G. și U.C. au mers din nou la terenul respectiv pentru

a continua lucrările.

În jurul orelor 17,30, partea

vătămată S.M. a trecut cu bicicleta pe terenul inculpatului îndreptându-se spre

casă, iar la marginea terenului s-a oprit și a început să vorbească cu

inculpatul.

La un moment dat, între cei doi a

început un conflict verbal în legătură cu accesul pe această suprafață de

teren.

Conflictul s-a amplificat în sensul

că inculpatul a aplicat părții vătămate S.M., o lovitură la cap, deasupra

ochiului stâng, cu partea metalică a unui hârleț (cu tăișul), doborând-o la

pământ.

Partea vătămată a fost transportată cu

căruța la dispensarul din comună iar de aici cu autosalvarea la Spitalul Clinic

nr. 3 Iași unde a fost internată, în perioada 28 august 2002 – 4 septembrie

2002, și a fost supusă unei intervenții chirurgicale pentru eschilectomie.

Pe baza Raportului de expertiză

medico-legală traumatologică nr. 42 din 4 martie 2003, avizat de Comisia de

avizare a actelor medico-legale, s-a reținut că leziunea cranio-cerebrală, ce a

necesitat intervenție chirurgicală nu a pus în primejdie viața părții vătămate.

În urma leziunii suferite partea

vătămată a rămas cu o invaliditate permanentă în proporție de 5 %.

Instanța a concluzionat că

inculpatul a acționat cu intenție indirectă, în sensul că deși nu a urmărit

suprimarea vieții victimei, a acceptat producerea acestui rezultat, iar

împrejurarea că leziunile cauzate victimei nu au pus în primejdie viața

acesteia nu se datorează inculpatului, ci constituției fizice rezistente a

victimei și intervenției chirurgicale efectuate, astfel că fapta constituie

tentativă la infracțiunea de omor.

Sentința a fost apelată de către

Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, criticând-o cu privire la greșita

individualizare a pedepsei, solicitând majorarea pedepsei prin înlăturarea

aplicării circumstanțelor atenuante, de către partea vătămată S.M. sub același

aspect invocat de parchet și de către inculpatul U.V., pentru netemeinicie și nelegalitate,

susținând că situația de fapt este greșită, urmarea ignorării unor contradicții

între probe și înlăturarea ca nesincere a unor depoziții de martori, că este

greșită și încadrarea juridică și că în fine s-a înlăturat greșit apărarea sa

după care a acționat în stare de legitimă apărare.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 364 din 3 noiembrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de parchet, de partea vătămată și inculpat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, partea vătămată S.M. și

inculpatul U.V.

Cu privire la recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și partea vătămată S.M.

Aceste recurente, prin motivul

invocat au reiterat critica formulată în apel, susținându-se că nemeritat s-au

recunoscut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante făcându-se aplicarea

art. 74 și 76 C. pen., ceea ce a dus la aplicarea unei pedepse de numai 3 ani

închisoare, care nu este de natură să asigure scopul prevăzut de art. 52 C.

pen.

S-a solicitat admiterea acestor

recursuri, casarea hotărârilor sub aspectul ce formează obiectul criticii și în

rejudecare să se individualizeze pedeapsa în sensul majorării prin înlăturarea

circumstanțelor atenuante.

Critica este întemeiată.

Pentru a reține în favoarea

inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen.,

prima instanță a avut în vedere faptul că inculpatul este infractor primar, are

un nivel de pregătire intelectuală mediu, este căsătorit și are un copil minor.

Totodată, la individualizarea

pedepsei, deși se arată că vor fi avute în vedere gradul concret de pericol

social, modalitatea și împrejurările în care a fost săvârșită fapta, urmările

importante produse și poziția necorespunzătoare a inculpatului pe tot parcursul

procesului penal, totuși nu s-a făcut o analiză în ansamblul a tuturor

elementelor de individualizare reținute și nici o apreciere justă.

Astfel, împrejurările favorabile

inculpatului au fost recunoscute ca circumstanțe atenuante, fără a se avea în

vedere și pe cele defavorabile, deși instanța le-a menționat în sentință.

Împrejurările favorabile nu sunt de

natură a diminua răspunderea penală în asemenea măsură încât să determine

recunoașterea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante.

Faptul că instanța nu a făcut o

apreciere corectă a pericolului social al faptei rezultă și din aceea că

instanța a aplicat art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., care se referă la infracțiuni

obișnuite, deși în cauză este vorba de o tentativă la omor.

Pentru aceste considerente, în baza art.

385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a se admite recursurile

declarate de parchet și partea vătămată sub aspectul individualizării pedepsei

și prin înlăturarea circumstanțelor atenuante a majora pedeapsa aplicată inculpatului

de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor

se vor menține.

Cu privire la recursul declarat de

inculpatul U.V.

Inculpatul a criticat hotărârile

pentru greșita încadrare juridică a faptei și cu privire la greșita

individualizare a pedepsei.

Se susține că acesta nu a acționat

cu intenția de a suprima viața victimei și a solicitat schimbarea încadrării

juridice din tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat

la art. 174 C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181

C. pen., reținerea circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit.

b) C. pen., precum și reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C.

pen., și suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 C.

pen.

Aceste critici sunt neîntemeiate.

Din examinarea hotărârilor

pronunțate în cauză se constată că instanțele au reținut corect situația de

fapt și vinovăția inculpatului în concordanță cu probele administrate.

Încadrarea juridică a faptei este,

de asemenea, corectă.

Intenția specifică tentativei la

infracțiunea de omor, a fost corect reținută pe baza instrumentului folosit de

inculpat la agresiune (hârleț cu partea tăioasă), organul anatomic vizat,

capul, intensitatea cu care s-a aplicat lovitura, demonstrat de gravitatea

plăgii, care a necesitat intervenția chirurgicală pentru eschilectomie și

urmările produse, respectiv o lipsă de substanță osoasă craniană care

constituie o infirmitate osoasă chiar în condițiile protezării.

În aceste condiții, inculpatul

procedând la lovirea părții vătămate, a prevăzut rezultatul posibil, moartea

victimei, pe care deși nu l-a dorit, l-a acceptat.

Faptul că viața victimei nu a fost

pusă în primejdie se datorează condițiilor concrete în care s-a produs lovirea (graba

de a se acționa și poziția victimei) precum și intervenția chirurgicală de

urgență.

Se mai constată, totodată, că în mod

corect nu s-a admis apărarea inculpatului că a acționat în stare de provocare,

nefiind dovedite pretinsele acte de provocare.

De asemenea și neaplicarea art. 81 C.

pen., privind suspendarea condiționată a executări pedepsei, nu este

criticabilă.

De altfel, aplicarea acestui text de

lege nu mai este admisibilă în raport cu pedeapsa care urmează a se pronunța

prin admiterea recursurilor parchetului și părții civile.

În consecință, recursul declarat de

inculpat urmează a se respinge, ca nefondat, conform art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și partea vătămată S.M. împotriva

deciziei penale nr. 364 din 3 noiembrie 2005 a Curții de Apel Iași pronunțată

în dosarul nr. 3753/2005, privind pe inculpatul U.V.

Casează decizia penală atacată și

sentința penală nr. 211 din 21 martie 2005 a Tribunalului Iași numai sub aspectul

individualizării pedepsei, după cum urmează: majorează pedeapsa aplicată

inculpatului U.V. de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare, prin înlăturarea

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare și un an interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul U.V. împotriva aceleiași decizii, și-l obligă la plata

sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 aprilie 2006.