ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2424/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 211 din 21 martie 2005 a Tribunalului Iași a fost condamnat inculpatul U.V., la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen., și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 28 ianuarie 2003, la 28 mai 2003. S-a constatat că partea vătămată S.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză. Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile C.A.S. Iași suma de 9.351.645 lei cheltuieli cu asistența medicală acordată părții vătămate S.M. de către Spitalul Clinic nr. 3 Iași și contravaloarea sumei de 33,10 dolari S.U.A.

calculată la cursul B.N.R. din momentul plății, reprezentând cheltuieli cu transportul de către Serviciul de Ambulanță Iași la aceste sume cu dobânda legală din momentul rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală a fiecărui debit. Inculpatul a fost obligat și la plata sumei de 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Prima instanță a reținut că inculpatul U.V. și partea vătămată S.M. domiciliază în satul Scânteia Nouă, județul Iași, pe raza căreia inculpatul a cumpărat o suprafață de teren. Întrucât terenul este situat în continuarea drumului sătesc, iar cetățenii din comună treceau cu căruțele pe acest teren, inculpatul s-a hotărât să lase accesul numai pe o parte a terenului său, a început să sape un șanț pentru a delimita terenul.

În ziua de 26 august inculpatul U.V. împreună cu frații săi U.G. și U.C. au mers din nou la terenul respectiv pentru a continua lucrările. În jurul orelor 17,30, partea vătămată S.M. a trecut cu bicicleta pe terenul inculpatului îndreptându-se spre casă, iar la marginea terenului s-a oprit și a început să vorbească cu inculpatul. La un moment dat, între cei doi a început un conflict verbal în legătură cu accesul pe această suprafață de teren. Conflictul s-a amplificat în sensul că inculpatul a aplicat părții vătămate S.M., o lovitură la cap, deasupra ochiului stâng, cu partea metalică a unui hârleț (cu tăișul), doborând-o la pământ. Partea vătămată a fost transportată cu căruța la dispensarul din comună iar de aici cu autosalvarea la Spitalul Clinic nr. 3 Iași unde a fost internată, în perioada 28 august 2002 – 4 septembrie 2002, și a fost supusă unei intervenții chirurgicale pentru eschilectomie.

Pe baza Raportului de expertiză medico-legală traumatologică nr. 42 din 4 martie 2003, avizat de Comisia de avizare a actelor medico-legale, s-a reținut că leziunea cranio-cerebrală, ce a necesitat intervenție chirurgicală nu a pus în primejdie viața părții vătămate. În urma leziunii suferite partea vătămată a rămas cu o invaliditate permanentă în proporție de 5 %. Instanța a concluzionat că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, în sensul că deși nu a urmărit suprimarea vieții victimei, a acceptat producerea acestui rezultat, iar împrejurarea că leziunile cauzate victimei nu au pus în primejdie viața acesteia nu se datorează inculpatului, ci constituției fizice rezistente a victimei și intervenției chirurgicale efectuate, astfel că fapta constituie tentativă la infracțiunea de omor.

Sentința a fost apelată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, criticând-o cu privire la greșita individualizare a pedepsei, solicitând majorarea pedepsei prin înlăturarea aplicării circumstanțelor atenuante, de către partea vătămată S.M. sub același aspect invocat de parchet și de către inculpatul U.V., pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că situația de fapt este greșită, urmarea ignorării unor contradicții între probe și înlăturarea ca nesincere a unor depoziții de martori, că este greșită și încadrarea juridică și că în fine s-a înlăturat greșit apărarea sa după care a acționat în stare de legitimă apărare. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 364 din 3 noiembrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de parchet, de partea vătămată și inculpat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, partea vătămată S.M. și inculpatul U.V. Cu privire la recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și partea vătămată S.M. Aceste recurente, prin motivul invocat au reiterat critica formulată în apel, susținându-se că nemeritat s-au recunoscut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante făcându-se aplicarea art. 74 și 76 C. pen., ceea ce a dus la aplicarea unei pedepse de numai 3 ani închisoare, care nu este de natură să asigure scopul prevăzut de art. 52 C. pen. S-a solicitat admiterea acestor recursuri, casarea hotărârilor sub aspectul ce formează obiectul criticii și în rejudecare să se individualizeze pedeapsa în sensul majorării prin înlăturarea circumstanțelor atenuante.

Critica este întemeiată. Pentru a reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., prima instanță a avut în vedere faptul că inculpatul este infractor primar, are un nivel de pregătire intelectuală mediu, este căsătorit și are un copil minor. Totodată, la individualizarea pedepsei, deși se arată că vor fi avute în vedere gradul concret de pericol social, modalitatea și împrejurările în care a fost săvârșită fapta, urmările importante produse și poziția necorespunzătoare a inculpatului pe tot parcursul procesului penal, totuși nu s-a făcut o analiză în ansamblul a tuturor elementelor de individualizare reținute și nici o apreciere justă. Astfel, împrejurările favorabile inculpatului au fost recunoscute ca circumstanțe atenuante, fără a se avea în vedere și pe cele defavorabile, deși instanța le-a menționat în sentință.

Împrejurările favorabile nu sunt de natură a diminua răspunderea penală în asemenea măsură încât să determine recunoașterea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante. Faptul că instanța nu a făcut o apreciere corectă a pericolului social al faptei rezultă și din aceea că instanța a aplicat art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., care se referă la infracțiuni obișnuite, deși în cauză este vorba de o tentativă la omor. Pentru aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a se admite recursurile declarate de parchet și partea vătămată sub aspectul individualizării pedepsei și prin înlăturarea circumstanțelor atenuante a majora pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor se vor menține. Cu privire la recursul declarat de inculpatul U.V. Inculpatul a criticat hotărârile pentru greșita încadrare juridică a faptei și cu privire la greșita individualizare a pedepsei. Se susține că acesta nu a acționat cu intenția de a suprima viața victimei și a solicitat schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., reținerea circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., precum și reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., și suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 C. pen.

Aceste critici sunt neîntemeiate. Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în concordanță cu probele administrate. Încadrarea juridică a faptei este, de asemenea, corectă. Intenția specifică tentativei la infracțiunea de omor, a fost corect reținută pe baza instrumentului folosit de inculpat la agresiune (hârleț cu partea tăioasă), organul anatomic vizat, capul, intensitatea cu care s-a aplicat lovitura, demonstrat de gravitatea plăgii, care a necesitat intervenția chirurgicală pentru eschilectomie și urmările produse, respectiv o lipsă de substanță osoasă craniană care constituie o infirmitate osoasă chiar în condițiile protezării.

În aceste condiții, inculpatul procedând la lovirea părții vătămate, a prevăzut rezultatul posibil, moartea victimei, pe care deși nu l-a dorit, l-a acceptat. Faptul că viața victimei nu a fost pusă în primejdie se datorează condițiilor concrete în care s-a produs lovirea (graba de a se acționa și poziția victimei) precum și intervenția chirurgicală de urgență. Se mai constată, totodată, că în mod corect nu s-a admis apărarea inculpatului că a acționat în stare de provocare, nefiind dovedite pretinsele acte de provocare. De asemenea și neaplicarea art. 81 C. pen., privind suspendarea condiționată a executări pedepsei, nu este criticabilă. De altfel, aplicarea acestui text de lege nu mai este admisibilă în raport cu pedeapsa care urmează a se pronunța prin admiterea recursurilor parchetului și părții civile.

În consecință, recursul declarat de inculpat urmează a se respinge, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și partea vătămată S.M. împotriva deciziei penale nr. 364 din 3 noiembrie 2005 a Curții de Apel Iași pronunțată în dosarul nr. 3753/2005, privind pe inculpatul U.V. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 211 din 21 martie 2005 a Tribunalului Iași numai sub aspectul individualizării pedepsei, după cum urmează: majorează pedeapsa aplicată inculpatului U.V. de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.V. împotriva aceleiași decizii, și-l obligă la plata sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie 2006.